Avem atâtea poveşti petrecute în aceste zile, încât nu ştim despre care să povestim mai întâi...
Totuşi, în dimineaţa lui Crăciun, o colindăm pe bunica noastră, cea din urmă ancoră a copilăriei din casa de la Chiraftei, martor tăcut al creşterii noastre.
Distanţa este mare, dar gândul nostru o poate străbate, ca să-i bucure sufletul încercat de atâtea nenorociri pe care le-a trăit.
Buia Tiţa, ieşi în pragul casei, au venit băieţii să te colinde!
.......
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
Sarbatori fericite!
Frumoase gânduri, cuminți și alese trăiri!
Îl crești atât de frumos pe băiatul tău!
Mă emoționați de fiecare dată..am să-ți spun în seara asta ceva-am vârsta pe care ar fi avut-o mama ta, un gând pios!
Iar vouă- tot gândul meu bun!!
cele mai bune gînduri
Emotionant periplu printre generatii.
Oare stie bunica sa-i primeasca pe colindatori cu deja consacratele doua nuci, dar in format digital?
Oricate necazuri a avut batrana, ar trebui sa fie fericita cu asa colindatori.
carmen:
Multumesc mult!
INCERTITUDINI:
Magulitoare vorbe! Oare le merit?
doctorul:
aceleasi ganduri de bine!
DNA System:
Sunt generatiile noastre, iar ca ele sunt multe altele care isi duc povestile mai departe, cu stoicism si discretie...
Kadetul:
Poate este greu de crezut, insa noi ne conversam cu ea pe .... y-mssg.
Elena:
Macar daca am putea sa o colindam mai des.
Trimiteți un comentariu