sâmbătă, decembrie 25

Buia Tiţa

Avem atâtea poveşti petrecute în aceste zile, încât nu ştim despre care să povestim mai întâi...
Totuşi, în dimineaţa lui Crăciun, o colindăm pe bunica noastră, cea din urmă ancoră a copilăriei din casa de la Chiraftei, martor tăcut al creşterii noastre.

Distanţa este mare, dar gândul nostru o poate străbate, ca să-i bucure sufletul încercat de atâtea nenorociri pe care le-a trăit.

Buia Tiţa, ieşi în pragul casei, au venit băieţii să te colinde!

.......

12 comentarii:

carmen spunea...

Sarbatori fericite!

INCERTITUDINI spunea...

Frumoase gânduri, cuminți și alese trăiri!
Îl crești atât de frumos pe băiatul tău!
Mă emoționați de fiecare dată..am să-ți spun în seara asta ceva-am vârsta pe care ar fi avut-o mama ta, un gând pios!
Iar vouă- tot gândul meu bun!!

doctorul spunea...

cele mai bune gînduri

DNA System spunea...

Emotionant periplu printre generatii.

Kadetul spunea...

Oare stie bunica sa-i primeasca pe colindatori cu deja consacratele doua nuci, dar in format digital?

Elena spunea...

Oricate necazuri a avut batrana, ar trebui sa fie fericita cu asa colindatori.

Virtualkid spunea...

carmen:
Multumesc mult!

Virtualkid spunea...

INCERTITUDINI:
Magulitoare vorbe! Oare le merit?

Virtualkid spunea...

doctorul:
aceleasi ganduri de bine!

Virtualkid spunea...

DNA System:
Sunt generatiile noastre, iar ca ele sunt multe altele care isi duc povestile mai departe, cu stoicism si discretie...

Virtualkid spunea...

Kadetul:
Poate este greu de crezut, insa noi ne conversam cu ea pe .... y-mssg.

Virtualkid spunea...

Elena:
Macar daca am putea sa o colindam mai des.

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner