Ce ai face dacă ai şti că mergi la teatru ca să fii spectator şi ajungi să urci pe scenă ca să te maimuţăreşti în faţa a unei jumătăţi de mie de copii?
Aveam bilete la "Pinocchio”, la Teatrul Naţional Târgu Mureş. Am plecat târziu de acasă şi am găsit şi foarte greu un loc de parcare. Până la urmă am reuşit să ajungem înainte de începerea piesei, asta şi pentru că a început spectacolul mai târziu. Trebuie să recunosc faptul că, spre lauda lor, actorii au fost la cea mai mare înălţime.
Totuşi, altceva este de povestit: pe la începutul celei de a doua părţi, puţin după stingerea luminilor, m-am trezit luat de mână de "conştiința lui Pinocchio” şi dus pe scenă, spunea el, ca să-l ajut să-l facă pe acesta să râdă. Am ajuns să-l imit pe greierele căruia i se căşunase taman pe mine, din care cauză am ajuns chiar să mă şi tăvălesc pe scenă. Copiii aplaudau cu spor, dar nu ştiu să spun dacă se amuzau datorită piesei sau se tăvăleau şi ei (de râs!) din cauza mea.
Până la urmă, hai să ne uităm în jumătatea plină a paharului: am debutat pe scena Teatrului Naţional din Târgu Mureş în faţa fiului meu. Acum trebuie să aştept să se întâmple şi invers, mai ales ca ne pregătim serios.
.......
17 comentarii:
Îmi place cum stă puştiulică în fotoliu. În prima fotografie. Sunt convins că i-a plăcut piesa...
Felicitari, sunt convins ca vor urma multe piese de acum incolo :) Sorine, esti un tata minunat, ma bucur mult ca reusesti sa-i insufli pasiunea pentru arta pustiului.
Daca nu mai ajung pe aici pana de Craciun, sarbatori fericite amandurora, dragii mei!
Ooo, ce fain e să ai curajul să participi la un asemnea hapenning!
Dar, cu pletele tale, sunt sigură că te-a luat lumea drept un actor aflat în sală ”sub acoperire”. :D
Sunt convins ca aceasta intamplare ii va ramane in memorie mult timp!
Vai, ce mi-ar fi păcut să te văd! :) Ce a zis Ştefan despre asta?
Felicitari pentru debut!
In fond nici n-a fost prea greu!Nu suntem noi parintii vesnic actori...depinde de piesa in care trebuie sa ne incadram...cand comedie,cand drama si cateodata ajungem sa spunem si monologuri:).
E o piesa gustata de toti copiii,indiferent de varsta!
Vara trecuta am fost cu clasa mea la teatrul Arcadia din Oradea si am vizionat "cheita de aur".Copiii au fost tare impresionati,chiar pana la lacrimi uneori,plangand alaturi de Buratino,iar de ras au ras din tot sufletul lor!
la mai multe piese pe scena teatrului; poate următoarea chiar împreună cu fiul tău
Cat de frumoase sunt salile de teatru pline cu copii!
Cristian Lisandru:
Si acum mai discutam despre ea. Problema cea mai mare a fost aceea ca nu prea semana greierasul pe care il stia el cu cel de pe scena.
teo Negura:
Iti multumesc, prieten bun!
Nu stiu daca reusesc, dar macar incerc.
silavaracald:
As spune si eu, la fel sa Florian Pittis: "nu conteaza cat de lung am parul..."
Infokid:
Impresiile foarte puternice pe care le-am surprins, impreuna cu imaginile de pe acest blog sunt garantia pastrarii unor amintiri deosebite.
noaptebunacopii:
Sigur Adela, sa radem! ... daca tot este gratis!
Stefan a facut fotografiile...
angi:
In linii mari, descrierea corespunde intamplarii noastre.
doctorul:
Deocamdata ne-am facut abonament. Cine stie ce surprize ne mai asteapta la urmatoarele piese.
DNA System:
Si sunt cu atat mai frumoase cu cat in salile respective este si copilul tau.
Trimiteți un comentariu