Ieri dimineaţă, în timp ce îl priveam pe fiul meu bucurându-se pentru că a trecut moşul Neculai şi pe la el, am încercat să-mi amintesc un dar pe care mi l-a adus mie, cu foarte mulţi ani în urmă. Nu ştiu de ce, însă primul dar pe care l-am regăsit în memoria mea este o sabie de lemn. Am oftat şi m-am bucurat de bucuria copilului meu. Este vremea lui, iar moşul Neculai ştie mai bine decât oricine.
Şi mi-am mai amintit-o pe mama făcând coşuleţele din hârtie colorată în care puneam bomboanele în pomul de iarnă. Au început sărbătorile!
.
10 comentarii:
Vad ca si Stefan a fost cuminte si a primit daruri multe,dar papucile voastre unde sunt?O zi frmoasa va dorim!
Şi e bine, parcă ne simţim un pic mai altfel, mai luminoşi şi mai plini de copilărie...
Gânduri bune, ştrumfilor...
Are si dulciuri,are si batuta:).
A trecut pe la voi un Neculai darnic.
Spune-mi, te rog, nu s-a intristat ca nu a putut sa-l vada pe Mosul aducator de dulciuri?
Mark:
...sau poate ca a gresit mosul!
Cristian Lisandru:
Cata vreme pot sa-l tin in lumea povestilor am sa fac asta cu inversunare.
angi:
La asa cantari, ar fi fost culmea sa nu se simta mosul si sa fie darnic peste medie.....
Gabriela Elena:
NU s-a intristat, insa si-a pus intrebarea "cum a intrat mosul in casa? Pe unde?"
din fericire pentru fiul tău, va avea mai multe mijloace pentru a-şi păstra amintirile; inclusiv acest blog, poate cel mai frumos cadou pe care-l putea primi.
doctorul:
Acest blog a reusit sa depaseasca statutul de simplu dar, el este, deja, un foarte eficient intrument educativ.
Trimiteți un comentariu