Mă trezesc tot mai greu, în ciuda faptului că păstrez aceleaşi obiceiuri de foarte mulţi ani. Cu toate acestea, în dimineaţa aceasta m-am trezit, fără să deschid ochii, dintr-un vis tihnit, aproape lipsit de acţiune: se făcea că urcam panta lină din dreptul cartierului Mazepa de pe faleza Dunării din Galaţi. Se apropia seara şi se amestecau culorile. Verdele crud al copacilor foşnea discret, doar atât cât să nu-mi răvăşească gândurile.
Am stat aşa şi am căutat să prelungesc un vis în care eram împăcat şi optimist. Îmi era atât de bine încât aş fi vrut să rămân acolo, să pierd orice posibilitate de întoarcere în prezent. Soarele se pregătea să apună, însă eu simţeam că îmi este suficientă propria lumina pentru că eram tânăr şi trufaş, suficient cât să cred despre mine că sunt fructul soarelui.
Apoi, a sunat ceasul, iar aburul de opiu s-a risipit. Imediat, am reintrat in dulcea rutină zilnică.
.
4 comentarii:
îţi doresc să te trezeşti în fiecare dimineaţă aşa, dintr-un vis frumos, crezând că eşti fructul soarelui!
Când avem vise frumoase, dulcea reverie se prelungeste cumva si întreaga zi suntem stapâniti de o deosebita buna dispozitie. Frumos vis! :)
Si cat ne dorim cand suntem mici sa ajungem mari!
Asa vise sa tot ai,fruct al soarelui!Rutina zilei pare mai dulce.
Eu,demult n-am mai apucat sa visez ceva,ca ceasul suna cat ai clipi din ochi.
@ puideblog:
Iti multumesc. Nici nu stiu sa raspund daca este bine sau nu. Dar judecand dupa scenaiul acestei dimineti, merita (macar) pentru final.
@ CARMEN:
Este o placere sa cred ca am impartit un vis al meu...
@ angi:
Fructul soarelui salveaza totul si readuce sperantele.
Trimiteți un comentariu