Locuim la bulevard, lucru absolute chinuitor din cauza zgomotului infernal, a prafului. Enumerarea ar putea fi prelungită incredibil de mult, însă caniculă mă face să fiu leneş. Oricum înţelege orice om care trăieşte în oraş, mai ales dacă este vorba de unul mare. Ca o sfidare a unei urbanizari de-a dreptul sălbatică, în distanţa de cinci metri dintre baza blocului şi bordura bulevardului s-au încăpăţânat să crească taman în faţă ferestrelor noastre un nuc şi o magnolie. Câtă aroganţă! Nucul ne bucură cu umbra pe care ne-o oferă în aceste zile caniculare.
Dar bucuria aceasta este însoţită şi de o alta, mult mai discretă şi mai gingaşă: pe coroana lui se desfăşoară o frumoasă poveste de viaţă, protagonişti fiind doi dintre porumbeii cu care ne întâlnim dimineaţa la bufetul suedez. În aceasta dimineaţă am surprins acest moment de tandreţe, puţin înainte să se deschidă la bufet.
2 comentarii:
dragii de ei se acundeau de privirile indiscrete printre frunzele nucului şi voi nici acolo nu i-aţi lăsat în pace! :)
@puideblog:
Poate ca se ascundeau, insa oricum trebuia sa vada si ei ca plecam sa servim la bufet.
Trimiteți un comentariu