Poate că nici nu există un îndemn mai apropiat de esenţa (complet nespectaculoasă) din vieţile noastre, atât de scurte şi de fade. Ziua de astăzi a adăugat o nouă amintire care o să-l însoţească oriunde o să-l poarte soarta. Viaţa simplă are în ea flacăra vie, cea care păstrează totul intact, dar macină fără milă detaliile. Marile furtuni nu fac altceva decât să urgisească extremităţile, excrescenţele dispensabile, în timp ce nucleul rămâne impasibil la schimbarea personajelor pe care le are pe orbite.
Cine poate să înţeleagă chimia care face atât de firească apropierea dintre copil şi animal?
Cine ar putea să salveze mai bine decât memoria unui copil emoţia unui astfel de moment magic?
Cui să-i mai pese că asta se întâmplă în chiar ziua "Schimbării la faţă"?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu