Un astfel de om şi l-ar dori oricine pe post de bunic. Noi l-am cunoscut, împreună, iar bucuria celor două nuci trecute din mână de copil în mâna care mângâie struna este vie. În această primăvară l-am aşteptat pe maestru să sosească iar în urbea noastră, ba chiar mai păstrăm şi acum biletul de la concertul anulat.
Când o fi să vină iar, nu-i mai dăm decât o nucă, semn că nu l-am iertat pentru primăvara în care nu au mai înebunit salcâmii.....
Bunicule Tudor Gheorghe, la mulţi ani! Să vii iar, noi mai avem atât de multe nuci!
2 comentarii:
La mulţi ani! (are aceeaşi vârstă ca tata...) Sper să se reia concertul, poate pentru voi înfloresc salcâmii şi toamna ;)
@puideblog:
Noi il asteptam cuminti, cu nuci.
Trimiteți un comentariu