Oricât aş încerca să nu îl cocoloşesc, mereu constat că subconştientul domină, mă obligă să fiu mult mai protector decât aş vrea. Ieri, după ce am ieşit de la biserică, am mers în parcul în care primăria a amenajat o pistă pentru extremiştii biciclismului. Degeaba am căutat să ne facem de lucru pe la tobogane, leagăne sau balansoare. În final, vrând, nevrând, ne-am apucat de sport extrem, chiar dacă nu am renunţat (încă) la roţile ajutătoare, dovadă că etapele pot fi arse mai uşor decât am gândi. Aşa că, sportul extrem ne-a intrat în viaţă, oricât ne-am fi ferit...
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu