Am descoperit astăzi cu mare, foarte mare plăcere un site al unei tinere care cântă incredibil de bine. Aș spune chiar că sunt mirat de muzică ei, destul de puțin conectată la ultimele tendințe, aproape nefirească în vremurile tot mai mercantile pe care le trăim.
Am lăsat playerul site-ului oficial al Christinei Perri să își depene poveștile cântate așa cum mai fac uneori și cu SilverRider, înainte de culcare. Înainte ca moșul Ene să vină pe la gene mi-am amintit de o altă poveste a unei voci de-a dreptul fabuloasă. Extrem de tristă prin deznodământ.
Uneori muzica e doar o formă de abandon personal, un abandon în sublimul clapelor de pian abia atinse, fie și numai cu gândul.
.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu