Într-o dimineață oarecare, una în care ai întârziat la lecția de pian, atunci când ieși pe ușă, întâlnești câțiva tineri urcând un fugă pe scări. Cu toții au bagaje grele în mâini, cu toții gâfâie în timp ce numără fiecare etaj pe care îl urcă. Sînt îmbrăcați la fel, în combinezoane roșii, asemeni unei echipe dintr-o competiție polisportivă. Te uiți la ei cu admirație, dar nu îi încurajezi în efortul lor decât din priviri. Competiția lor nu este una pentru public, nu duce către podiumuri sau lauri olimpici. Sunt doar una dintre echipele Serviciului Mobil de Urgență Reanimare și Descarcerare din Târgu Mureș. Pe scurt, ei sunt o parte dintr-un întreg cu valențe de campion angrenat într-o competiție proprie, cu victorii și înfrângeri.
A doua zi, dimineața este absolut normală. Întâmplarea nu se mai repetă. În schimb, la avizier găsești necrologul vecinului tău, rămas un simplu nume pe această coală de hârtie, semn că lupta din ajun a fost una pierdută. Tinerii competitori pe care i-ai întâlnit cu numai douăzeci și patru de ore înainte au fost înfrânți, dovadă că și în cazul lor victoriile adevărate sunt cele care vin împreună cu multe dezamăgiri.Pentru vecinul nostru a venit ziua. Pentru alții însă, mulțumită unor tineri adunați în jurul ideii de SMURD, acest final se mută la o altă dată, neștiută. Competiția continuă implacabil schimbând uneori doar actorii.
La 24 de ore distanță, dimineața poate să fie cu totul și cu totul altfel, iar noi nu putem decât să constatăm asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu