marți, noiembrie 29

La meci


Mă surprinde lejeritatea cu care trec oamenii pe lângă niște performanțe ale echipelor sportive din oraș. Într-o țară în care foarte puține orașe se pot mândri cu prezența în prima ligă de fotbal, eu cred că Târgu Mureș nu știe să prețuiască o oportunitate în educația copiilor. Sigur că stadionul este locul de manifestare (uneori) animalică a unor retardați capabili să articuleze aproape numai onomatopee, dar tot stadionul este arena în care se poate vedea pe viu ce înseamnă efortul, sacrificiul pentru o idee, pentru niște culori, pentru un steag.

Era frig! Ne-am încălzit scandând alături de galerie, am bătut toba și am scandat lozinci. Sportul înseamnă și aceasta, adică să îți găsești puterea să iubești necondiționat o echipă, doar pentru că este a ta, pentru că îți reprezintă orașul. Uneori este înfrântă, dar susținerea ta oferită mai ales atunci când nu merită este fermentul viitoarelor victorii. Altfel, echipa ta se transformă într-o gașcă bezmetică, indolentă și agresivă.
.

2 comentarii:

puideblog spunea...

sper să văd acelaşi steag, fluturat de aceleaşi mâini, şi la defilarea de 1 dec. de la Bucureşti, mă uit după voi, bine? :)

Virtualkid spunea...

@puideblog:
Ramanem intelesi!

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner