Citeam ieri o postare scurtă, aproape tânguitoare. Mana se pregătea de brad, ghirlande, artificii, poate și pentru cântările fiecărui sfârșit de an. Nimic mai firesc, doar că făcea toate acestea având în fața ochilor o imagine parcă privită într-o oglindă ultraconvergentă în care toate cele pe care le aștepta se comprimau într-un singur punct, un pixel albastru din fotografia unei iluzii. Complet diferită prin substanță si infățișare.Omul este făurit dintr-un aluat tare ciudat, mintea și trupul tânjindu-i mereu la ceva ce nu poate avea, iar asta nu este decât încă o dovadă a faptului că mâine nu există! Totul este un vis în alt vis.
Oare ce gândește păianjenul Adolf în diminețile în care bruma trage să-i rupă casa și singura sursă de hrană care i-a mai rămas. El o fi putând să ducă prin ultraconvergența toate acestea într-un pixel verde al unei fotografii de vară fierbinte?
4 comentarii:
pare aproape ireală fotografia asta, am uitat ce pictoriţă bună e bruma, are clar mai mult decât o brumă de talent...
Salut, am o propunere de colaborare. Nu am gasit adresa ta de e-mail, asa ca am decis sa-ti las comentariu :) Adresa mea de e-mail e blogatu@gmail.com.
@puideblog:
este cat se poate de reala si este facuta la doi pasi de casa noastra.
@Blogatu:
adresa era in profil, pentru cei mai insistenti.
multumesc!
Trimiteți un comentariu