Numărătoarea oficială

Sau o poveste despre "branconajul" electoral

A inceput si se apropie de sfarsit numaratul naivilor, a celor care si-au gasit scuze sa mai ramana in tara in care demnitatile publice au ajuns sa primeasca dispensa pentru necunoasterea limbii, in care branconajul nu-i deloc nasol daca ai pe cineva cu bile mici si tari, in care Robin Hood (statul roman) fura de la bogati (doar au venituri peste 800 de lei/luna) si dau la saracii loviti de criza nemiloasa. (videni, popovici, elani si elene cu tot cu cosanzenele apartinatoare, umbrareni, casuneni si alti melteni).

Urmand metodele branconierilor, smecherii care au invatat sa raspunda de fiecare data corect la intrebarea incuietoare despre sapca, se pregatesc din nou sa castige concursul de pescuit la biban si babusca (somnul, cega, nisetrul si pastruga s-au prins cum sa le manance acestora nada fara sa se prinda prea multa lume si sa-i arate cu degetul). Pentru ca totul sa fie echitabil, poarta cu ei si cate o undita stralucitoare, as spune si nitel zornaitoare, numai buna pentru mapa de presa a competitiei (ca doar trebuie sa traiasca si morarii turcesti si porele liicene si plese). Cu jurnalul intrecerii de-a dreptul satul de trofee valoroase doar pentru cei care le publica (dar le si incaseaza in avans), nimic nu mai poate sta in calea performerilor. Undita poate sa devina ciomag, bun si pentru sprijinire, dar si pentru altoire (la o nevoie). Toate acestea facute pe fata, ca nu mai este vreme pentru fineturi iar scopul scuza orice, iar daca nu reuseste, se ocupa de asta armata de igasi clonati si distribuiti pe fiecare zona descentralizata si deconcentrata, instruiti si indreptatiti in a flora si deflora zilnic orice mai poate produce o bruma de polen sau nectar.

Cum spuneam, a inceput numaratoarea naivilor care pescuiesc la undita, convinsi ca mai bine ar incerca sa prinda la mana decat sa foloseasca ultimele cuceriri ale tehnicii pescuielii in ape tulburi. Acum, cand se tin discursurile despre sansa egala a concurentilor, toata lumea se faleste cu cate o singura undita (sa moara ma-sa daca am mai mult!). Iar ca invingatorii sa fie cu atat mai meritosi, trebuie sa-i stim la locul lor, sa le masuram undita si sa le cantarim nada tuturor pescuitorilor de plevusca. Si sa-i stim pe balta, la loc sigur, ii scanam si la codul de bara (care n-au CNP). Care nu-i gasim, le promitem sa avem grija si de undita lor.

Nu pot sa nu fac un exercitiu de imaginatie: odata inceput concursul, pescarii fiind bine impartiti pe caprarii, pestele nu o sa mai aiba dubii la care undite sa traga, ca altfel este bai. Expertii vor recurge la metodele mult mai eficiente de pescuit la curent sau la dinamita, ca doar nu se joaca nimeni.