Fotbal, mobilă și durere

Atunci când a împlinit doi ani am ales ca darul meu pentru ziua lui să fie o minge de fotbal adaptată dimensiunilor sale. Chiar și așa, micul balon tot mare părea.

Multă vreme a stat părăsită, când și când fiind scoasă la iveală, dar chiar și atunci tot la insistențele mele. Cu trecerea vremii însă, mingea a reușit să iasă din planul secund care părea să-i fie sortit și să treacă pe loc fruntaș, neexistând aproape zi în care să nu facem un antrenament pe holul apartamentului nostru. Iar rezultatele încep să apară, și bune, dar și rele. Bun este faptul că se întrevede apariția unui fotbalist ambidextru, însă pentru asta au de suferit mobilele din preajmă. Holul care altădată părea cât un stadion, acum nu mai încape de atâta talent și hotărâre, iar oglinzile par să tremure de emoție la fiecare șut.

"e doar un joc ușor
cu mingea la picior"