joi, martie 10

You'll Never Walk Alone

Copilul meu s-a născut în Târgu Mureş şi aparţine acestui loc mai mult decât oricărui altul, însă, picătura de sânge gălăţean o să-l facă mereu să tresară la tot ceea ce este legat de oraşul în care s-a născut şi a trăit tatăl său.

Îmi doresc foarte mult ca el să fie sănătos, să fie activ. Mi-ar plăcea să ştiu că o să facă sport, la fel de mult cum îmi doresc să aibă o relaţie cât mai specială cu muzica.

Foarte des îmi amintesc de felul în care tatăl meu ne ducea, pe mine şi pe fratele meu, la stadionul Dunărea, locul atâtor suferinţe ale chibiţilor gălăţeni. La vremea aceea fotbalul era o îndeletnicire mult mai poetică decât în zilele noastre, chiar dacă nici atunci nu intrau în teren domnişoare neprihănite. Acolo am simţit emoţia tribunelor, acolo am avut primele bucurii de peluză, dar şi primele dezamăgiri. Acolo am început să înţeleg ce înseamnă echipă, tot acolo am realizat ca sportul fără tribună este lamentabil. Fără pasiunea arzătoare pe care o trăiesc cei care poartă steagurile unui club în mâini, dar mai ales în sufletul lor pătimaş, sportul ar fi la fel de interesant ca şi munca pe o linie de montaj pentru motoare, frigidere, orice altceva.

Sâmbătă, copilul meu, ţinându-mă de mână, merge pentru prima dată în viaţa lui la un meci de fotbal. Nu întâmplător, acest meci este între oraşele noastre de suflet, un meci în care indiferent de rezultat, noi doi o să câştigăm poate una dintre poveştile copilăriei, acele poveşti pe care sufletul le duce cu el chiar şi atunci când ajunge să se despartă de trup.

Da, eu tatăl, merg să-i arăt copilului meu că sportul este şi altceva decât bani, maşini, scandaluri şi ambiţii vremelnice. Sportul înseamnă în primul rând pasiune, ambiţie, seriozitate, restul venind de la sine atunci când eşti capabil să îţi păstrezi echilibrul.

Mai sunt doar două zile până la meciul FCM Târgu Mureş - Oţelul Galaţi, ziua în care începe (poate) viaţa de fotbalist a fiului meu. Poate că într-o bună zi o să ajungă să merite şi el să i se cânte din mii de piepturi ”You'll never walk alone”, iar sa işi dea sufletul pentru aceştia, gândindu-se şi la mână tatălui sau şi la ziua primului meci pe un stadion - darul părintelui pentru anul patru de când suntem o echipă.

Copilul meu, sport este atunci când ”You'll never walk alone”, doar atunci!

18 comentarii:

doctorul spunea...

Hai Oțelul!

angi spunea...

Putini oameni mai au norocul vostru...sa tina cu amdele echipe.:)
Sa creasca Mare Stefan,asa cum ii e si numele!

Virtualkid spunea...

doctorul:
Noi inca nu ne-am impartit rolurile, insa, oricare ar fi rezulatul, noi castigam!

Virtualkid spunea...

angi:
Sunt echipele oraselor noastre de suflet, asa ca ambele ne sunt dragi.

arcadia spunea...

Io sper să nu jucaţi şi cu Braşovul =))

De dragul vostru strig şi eu "hai Galaţiul"!

Virtualkid spunea...

arcadia:
Greu de crezut ca nu ajungem si la Brasov, asta in conditiile in care noi avem doua echipe. Si cu amandoua venim cu gandul la victorie....

puideblog spunea...

nu sunt microbistă, dar fie să câştige cei mai buni la meciul de sâmbătă! sunt tare curioasă ce reacţie o să aibă Ştefan, că eu îl văd mai degrabă artist decât fotbalist! ;)

Virtualkid spunea...

puideblog:
Nimic altceva nu ordoneaza mai sanatos viata unui om decat sportul de mare angajament, in echipa. Daca mai ai si sansa unui antrenor dedicat, cu siguranta si alte activitati au sanse mari, foarte mari sa se soldeze cu rezultate deosebite.

radu spunea...

Sper ca micutul Stefan , sa nu fie dezamagit de injuriile din tribuna , asa cum in urma cu multi ani , pustiul meu a auzit in Groapa din Stefan cel Mare atunci cand Dinamo lua bataie cu 2-1 de la 17 Nentori . A ales basketul , si bine a facut ...are un public mai select . Scuze ,e posibil ca tribna din Tg. Mures sa fi cunoscut civilizatia engleza de pe terenurile de fotbal .

Iulia Mihai spunea...

Acum, dilema e... pe bune, cu ce echipă o să ţineţi :D

Virtualkid spunea...

radu:
Sunt constient de toate aceste probleme, insa nu putem sa facem omleta fara sa spargem ouale. Oricum, ocazia este extraordinara si nu merita sa o ratam.

Virtualkid spunea...

Iulia Mihai:
Imi place sa cred ca nu ai avut dubii...

Cristian Lisandru spunea...

Într-adevăr, este un moment deosebit. Eu, după ce am fost pentru prima oară la un meci de fotbal, pe Giuleşti s-a întâmplat asta, am ţinut cu Rapidul.Din prima. Şi aşa a rămas.

Virtualkid spunea...

Cristian Lisandru:
Eu sper sa ramana legat sufleteste de ambele echipe, tocmai pentru ca sunt echipele oraselor noastre.

cati spunea...

Chiar nu mi-as dori sa fiu cu voi! Cum o sa stigati!? Pe cine o sa sustineti?

Virtualkid spunea...

cati:
Mai exista dubii?

INCERTITUDINI spunea...

Se poate să câștige ambele echipe?
Pe urmă, vedeți voi!
Succes!

Virtualkid spunea...

INCERTITUDINI:
Se poate, dar in partide diferite...
Multumesc pentru incurajare.

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner