Unele bucurii nu sunt complete, oricât de mult ți-ar scutura sufletul, nici chiar dacă ți l-ar întoarce pe dos. Fără să știi ce, parcă simți că mai aștepți încă ceva, de multe ori fără să fii măcar capabil să descrii ce anume.
Aseară, împotriva tuturor rigorilor programului de somn, am cedat rugăminților de a îngădui o derogare: "doar cât mai fac un desen, atât, te rooooog!" Desenul nu este o mare realizare artistică, însă este povestea serii de săniuș pe care o lăsasem în urmă doar de câteva minute, deși este destul de explicit. Ceea ce m-a surprins a fost prezența notelor muzicale pe cerul de deasupra derdelușului. L-am întrebat cum se explică prezența lor acolo, iar răspunsul a fost absolut dezarmant: "Păi eu toată seara am cântat."
4 comentarii:
Îmi amintesc de desenul din Micul Prinţ, care înfăţişa un şarpe boa ce înghiţise un elefant. Nu-i o realizare artistică, dar spune mai multe decît dacă ar fi... E minunat să te simţi "vinovat" de producerea unei asemenea bucurii sufletului pe care-l adori. Ai reuşit să-l umpli de muzică... :)
@Sorana:
Eu doar il ajut sa ajunga la lucruri pe care le socotesc valoroase, iar el alege... uneori chiar impotriva gusturilor mele, insa alege!
Toate comentariile lui ma emotioneaza :)
@MoodOptimizer:
Sa vezi cum o sa fie atunci cand o sa fie al tau!!!!
Trimiteți un comentariu