duminică, ianuarie 8
Arta conversației
Uitasem această întâmplare petrecută acum mai bine de trei ani, într-o zi de duminică, foarte aproape de biserica la care mergem cu regularitate. Era o toamnă dulce încă, fără zburleli ale vremii. Ne-am întâlnit pe bulevard și ne-am prezentat între noi. Privind acum această imagine nu știu să spun care era mai mirat, mai curios, dar pot să afirm cu convingere că a fost unul dintre exemplele de artă a conversației care transcede timpul, spatiul, orice.
Două guguloaie conversau perfect!
Etichete:
arta,
catelandru,
conversatiei,
copilarie,
virtualkid.ro
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Doamne, faini îs!
@puideblog:
asa-s expertii!
Trebuie să folosim regula de aur cu animalele la fel ca şi cu oamenii?
Într-o zi fiul meu a alergat în casă strigând:
- Mamă mamă! Tigrişor înoată! Vino să vezi!
Urmându-l afară am văzut pisoiul nostru înotând în piscină având o expresie nefericită.
- Scoate-l din piscină! I-am spus. Nu-I place apa! Tu l-AI aruncat acolo? Rick nu spuse nimicdar scoase pisica şi o puse cu grijă pe iarbă.
- Tigrii bengalezi sunt singurele feline de care am auzit să Le placă apai-am spus eu considerând că e suficient să înţeleagă.
Mi-am adus aminte de Kitt animalul meu de companie clandestin din timpul facultăţii. Cele mai multe dintre noi îl răsfătam făcându-I baie în spumă şi tot felul de alte trataţii. Poate din acea poveste Le-a venit ideea copiilor mei.
După mulţi ani am observat că pisica noastră de culoarea marmeladei Katie manifesta curiozitate faţă de circuitul apei din baie în special de cum se ducea spiralat şuvoiul de apă într-o scurgere. De multe ori stătea pe marginea căzii întinzând o lăbuţă spre apa curgătoare.
Poate m-am gândit eu la fel ca Kitti-AR plăcea o baie cu spumă aşa că am pus-o în cada plină. Mai rapid decât orice felină a dispărut pe uşa băii şi dezaprob ator s-a scuturat în hol. Momentul meu de nebunie a cauzat un dezastru generaL
Atunci MI-am dat seama: Eu nu ştiu să înotaşa că nu MI-AR plăcea să fiu aruncată în apă. Ruşinată m-am dus spre Katie şi am uscat-o cu un prosop.
- Îmi pare rău I-am spus nu o să mai fac asta vreodată!
A început să toarcă. Aparent m-a iertat deoarece încă este afectuoasă cu mine. Multe animale răspund la blândeţe.
Ar if fost mai bine pentru toţi dacă sfaturile pe care I Le-am oferit fiului meu Le-aş if aplicat şi eu în aceeaşi măsură.
Trebuie să folosim regula de aur şi în comportamentul faţă de animale?
Eu cred că lumea AR if un loc mai bun şi mai frumos dacă am face aceasta.....
Imi cer scuze Dar nu m-am putut abtine de a face un comentariu,o mica povestioara in urma povestii pusa azi pe blog...o zi buna is frumoasa iti doresc micutul print...astept in continuare pataniile,povestile din viata at copilaroasa....
Cu prietenie AMY
PS. Scuze greselile de ortografie nu stiu de ce imi inverseaza literele
PRIN ACEASTA POZA PARCA IL VAD PE BAIETELUL MEU...MEREU VB CU ANIMALELE....SI CE SA MAI SPUN IUBIREA CE O ARATA,TRASATURA FETII ARATA CA E CEL MAI FERICIT OM...SI-ODATA MI-A TRECUT FULGERATOR MIRAREA:DE CE NOI CEI MARI NU PUTEM LUA UN EX. DE LA EI?DE CE STRINGEM ATITA URA SI RAZBUNARE IN INIMILE SI VIETILE NOASTRE?SI-AU DECURS IN SIR MII SI MII DE INTREBARI LA CARE CU SIGURANTA FIECARE OM IN PARTE POATE DA UN RASPUNS SAU DE CE NU O SCHIMBARE....
Trimiteți un comentariu