duminică, ianuarie 1

Mult zgomot pentru... Cuba


Am uitat câți ani au sunt de când, la trecerea dintre ani, mi-am pus prima dată dorința nimănui mărturisită până acum de a ajunge în Cuba. Sincer, nici măcar nu îmi mai amintesc exact felul în care s-a născut și a crescut acest vis, apoi s-a atrofiat și a devenit doar o dorință de serviciu a fiecărui revelion. Și noaptea trecută am gândit la fel, doar că visul meu a suferit o modificare menită a-i resuscita șansele de izbândă: mi-am dorit să apuc ziua în care să primesc o carte poștală purtând un timbru cu Che Guevara ștampilat la un oficiu obscur din Havana, scrisă pe fugă, dar semnată cu numele Ștefan. Doar așa am să mai pot să cred că visul nu este unul rupt de realitate, iar speranța să-mi aducă alte puteri, nebănuite, să mă facă să uit toți anii în care dorința nu mi s-a împlinit.
Apoi, împăcată, speranța aceasta să moară, dar răzbunată!
.

6 comentarii:

Georgiana spunea...

Hm...Cuba...Suna,,periculos"!(dar frumos)

Pato Basil spunea...

Fidel traieste?!
Si mai vrei o masina de aia americana veche :D? Cadilac ceva?

Virtualkid spunea...

@Georgiana:
Nu este deloc periculos. Este doar scump, atat!

Virtualkid spunea...

@Pato Basil:
Este prea frumos ca sa poata sa fie si adevarat.

Ioan Laslo spunea...

Cand eram copil, visam sa ajung la Colosseum, la piramide si pe agora ateniana. Sunt mai apropiate geografic ce este drept, dar am avut ocazia sa ajung la cele europene. Iar cu timpul am inceput sa calatoresc foarte mult. Sa ti se implineasca visul!

Virtualkid spunea...

@Ioan Laslo:
Ca sa fiu sincer, mi-as fi dorit sa merg si sa locuiesc acolo o vreme. Intre timp, m-am mai potolit, realizand faptul ca era o utopie.

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner