Am vazut aseara cum se poate intoarce spatele idolilor de mai ieri, carora gloata ar fi fost in stare sa le ridice piedestal chiar si cu mainile goale.Otelul, echipa pe care o iubim pentru ca este a noastra, incearca sa se regaseasca, sa isi vindece bolile care o macina din interior. Amputarile par inevitabile, asemeni unei primeniri dureroase. Neputinta isi are motivatiile ei, cele mai multe nespuse, iar viitorul celor care acum un an erau un monolit nu mai pot sa-l intuiasca nici macar ei.
M-au intristat suporterii care au gasit de cuviinta sa plece inainte de sfarsitul partidei cu Steaua, ba chiar huiduind si injurand birjareste pe aceeasi jucatori pe care i-au purtat pe umeri, le-au strigat numele si le-au jurat recunostinta vesnica.
"You'll never walk alone" se canta si la Galati, dar cei mai multi nu prea inteleg ce canta!
.
Un comentariu:
Da, ai dreptate dar baietii au ridicat stacheta si automat au crescut si pretentiile fata de ei. Nu-mi explicam jocul dezastruos din partea a doua si dupa 1-1 am stins televizorul presimtind ceva urat la fel ca si spectatorii de pe stadion. Acum mi-a trecut si vineri o sa fiu prezent pe Astra mai ales ca e mai aproape de locul in care vietuiesc. Iti urmaresc saitul mai ales de cand am descoperit ca am fost colegi de liceu. Hai Otelul!
Trimiteți un comentariu