Am umblat cu folos, se pare. Am fost traitori in orasul pe care eu l-am lasat in urma, rupand multe dintre puntile care ma legau. Altele mi-au confirmat inca o data, de parca mai era nevoie, ca sufletul meu pastreaza acolo o oaza inchipuita, aproape nefireasca, un falanster pe care nici chiar eu nu mai sunt sigur ca il inteleg, ca mai cred in el.
Am umblat cu temei, multe dintre caznele ultimei saptamani parand a avea sansa unei justitii asteptate. Macar de nu ar fi iar doar iluzii.
In toate aceste zile de teribila canicula mi-au chinuit mintile cateva acorduri inchise in 44 de secunde, sunete care mi-au inflorit momente de rascruce ale tineretii. In chiar dimineata in care am revenit, in timpul primei lectii de pian de dupa minivacanta galateana, am realizat ca tocmai aceste 44 de secunde mi-as dori sa mi le readuca in suflet copilul meu, atunci cand va fi a ma lepada toate dorintele meschine, sa-mi puna acest balsam, pe cea din urma rana.
Zi de zi, in fiecare dimineata imi pregatesc primele/ultimele 44 de secunde, daca mi le-ar darui Dumnezeu.... cantecul pasarii calandrinon...
4 comentarii:
sa nu uiti sa imparti bucuria si cu noi atunci cand vei primi clipele, fiindca le vei primii. se vor rescrie, reinventa , reinterpreta din clape virgine, pentru tine.
Dar de ce sa te opresti la doar 44 de secunde? Bucura sufletele din jurul tau
@Anonim:
Este greu sa fii generos cu aceasta, mai ales ca oricat de multa ar fi, tot putina pare.
@Alina:
Nu spun ca as vrea sa ma opresc acum, ci doar cum as vrea sa se intample atunci cand va fi sa fie...
Trimiteți un comentariu