duminică, iunie 24

Merita efortul

Ziua de ieri era una foarte speciala: buburuzele urmau sa faca excursia de adio, respectand un obicei care se impamantenise in ultimii ani, de aceasta daca insa existand si o semnificatie mai speciala. Educatoarea buburuza se pensioneaza, dupa o viata in care a crescut copii. Pe mai bine, altii mai putin, dupa cum a fost "materialul", insa pe toti cu aceeasi daruire, cu aceeasi pasiune pentru profesia pe care si-a ales-o.

Exact cu zece minute inainte de ora de adunare la gradinita s-a pornit o ploaie foarte hotarata, capabila sa treaca pana la piele in doar cateva secunde. Tot planul parea a fi compromis, nu am plecat acasa, ci am continuat sa facem socoteli, sa cautam variante. Cand dupa jumatate de ora, ploaia s-a oprit, am socotit ca acesta era semnul pe care il asteptam si am pornit catre locatia pe care o alesesem, incolonati intr-un convoi de masini. Am mai facut cateva cumparaturi, in graba, la un supermarket aflat la chiar iesirea din oras si ne-am pornit. Dupa numai cativa kilometri insa, ne aflam din nou in mijlocul unei ploi careia stergatoarele ii faceau fata cu mare greutate. Priveam drumul din fata, priveam si chipul educatoarei buburuza aflata pe bancheta din spate. Ea dezamagita. Vremea rea ii refuza o amintire, o bucurie pe care o merita.
Profitand de faptul ca eu eram cel care deschidea coloana, am continuat drumul, chiar daca pareaa fi o nebunie. Nu vreau sa ma gandesc cati dintre cei alfati in spate mi-au adresat ganduri, vorbe, injuraturi, dar au venit cu totii, iar efortul acesta colectiv a fost rasplatit. Soarele si-a intors fata catre noi, iar excursia a intrat intr-o matca fireasca.
Inca imi revin in minte imaginile pe care le vedeam in oglinda retrovizoare si ma gandesc ca un dram de curaj a reusit sa schimba istoricul unei zile si sa o transforme intr-o reusita, una foarte importanta. Si chiar daca ploaia nu s-ar fi oprit, educatoarea buburuza tot ar fi meritat sa incercam pana in ultima secunda sa ii facem bucuria pentru ca si dansa, ani la rand, a facut acelasi lucru cu copiii nostri, a crezut in ei si a incercat sa-i transforme in oamenii pe care ni-i dorim.

Merita efortul si l-am facut, ne ramane amintirea unei zile cu adevarat deosebita.

2 comentarii:

Denisa spunea...

ce emoţionant!

Virtualkid spunea...

@Denisa:
Intr-adevar, au fost cateva zile incarcate de emotie.

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner