Puţin AcDc după solfegii

Lecţiile de pian le bifăm cu rigurozitatea ceasului elveţian, în speranţa că efortul acesta poate să fie începutul unei poveşti în cheia sol.
Semnele sunt dătătoare de mari speranţe, aşa cum ne spune doamna profesoară. Mai mult decât atât, se pare că şi plasarea lecţiilor la începutul zilei, înainte de grădiniţă face ca receptivitatea viitorului pianist să atingă cote maximea; adică au început să se vadă rezultate concrete, deja.

Dar, pentru că "sângele apă nu se face", în timp ce ne intreptam (aproape în fugă) către grădiniţă, am auzit în spatele meu un gângurit; era un cântec care îmi părea cunoscut, aşa că am întrebat:




- Ce se aude?
- Am dat drumul la muzica de la bicicletă!
- Cum aşa?
- Am apăsat pe butonul asta.

Aşa am aflat eu atât de târziu că bicicleta are "muzică la buton". Dar şi mai interesant este că piesa din această dimineaţă era plină de semnificaţii legate de polivalenţa artistului biciclist. Doamnelor şi domnilor, AcDc are urmaşi unde te aştepţi mai puţin.

Finala Champions League la Bucuresti

Ieri am sperat ca Oltchim sa poata sa intoarca rezultatul. Nu s-a putut! Nu-i nimic! Pentru noi vor ramane campioane. Si-au castigat dreptul sa le iubim la fel ca pe “Craiova maxima”, Steaua, Nadia, Ivan Patzaichin sau Lucian Bute.

In aceasta seara, la Bucuresti, in Piata Constitutiei, Iris intra in teren cu sansa a doua, dar a ajuns in finala cu AC DC. Este o finala a sufletului nostru, o finala pe care o jucam cu gandul la victorie!


Iris, noi te incurajam pana in ultimul minut, oricare ne-ar fi sansa!

Iris la Vama Veche

“Când n-am un lucru, mi-l fac poveste. Şi atunci e ca şi când l-aş avea.” (C.B.)

Iris canta la Vama Veche, fara noi!

Insa, desi ne doare, impreuna suportam mai bine aceasta dezamagire….

Cel mai probabil, tot poveste o sa facem si concertul AcDc, insa, suferinta o sa ne apropie si mai mult.

Rostul dorintelor neimplinite

Am intrat in faza in care putem sa purtam discutii legate de ceea ce ne dorim. Asta este partea frumoasa. Partea mai putin placuta a situatiei este aceea ca, de cele mai multe ori, dorintele sunt cu mult peste puterea noastra (financiara) de cuprindere. De cele mai multe ori, discutiile reusesc sa ne aduca cu picioarele pe pamant si sa fim mai rezonabili. Fiecare dintre noi. Insa, exista si situatii in care mie "imi vine sa dau cu sapca de pamant",atunci cand argumentele mele referitoare la faptul ca nu ne sunt de trebuinta anumite lucruri sunt mai putin convingatoare decat ale copilului. .... atunci ma simt neputincios in fata ochilor acestuia, ochi care cer.










Apoi ma mai linistesc si imi spun ca toate lucrurile pe care nu putem sa le avem acum ne vor face, mai tarziu, sa ne straduim sa le castigam. Singuri! Doar pentru ca unii ar fi putut sa ne creada nebuni, in lista dorintelor(fotografiilor), lipseste elicopterul de la SMURD. Si pe acela il vrem!

Si mai vrem si la AcDc (candva)!

.