Puţin AcDc după solfegii

Lecţiile de pian le bifăm cu rigurozitatea ceasului elveţian, în speranţa că efortul acesta poate să fie începutul unei poveşti în cheia sol.
Semnele sunt dătătoare de mari speranţe, aşa cum ne spune doamna profesoară. Mai mult decât atât, se pare că şi plasarea lecţiilor la începutul zilei, înainte de grădiniţă face ca receptivitatea viitorului pianist să atingă cote maximea; adică au început să se vadă rezultate concrete, deja.

Dar, pentru că "sângele apă nu se face", în timp ce ne intreptam (aproape în fugă) către grădiniţă, am auzit în spatele meu un gângurit; era un cântec care îmi părea cunoscut, aşa că am întrebat:




- Ce se aude?
- Am dat drumul la muzica de la bicicletă!
- Cum aşa?
- Am apăsat pe butonul asta.

Aşa am aflat eu atât de târziu că bicicleta are "muzică la buton". Dar şi mai interesant este că piesa din această dimineaţă era plină de semnificaţii legate de polivalenţa artistului biciclist. Doamnelor şi domnilor, AcDc are urmaşi unde te aştepţi mai puţin.

Big gun

Hotarat lucru, traim intr-o lume in care “marimea conteaza”. Vedem asta la tot pasul.

Asa cum am povestit, ne aflam in plina “scoala de vara”. Proiectul nostru, care se bazeaza pe rabdare si bunsimt, nu se desfasoara dupa norme metodologice si nu are o programa. Noi suntem si educatori, si pedagogi (daca nu este pleonasm), suntem si asistenti medicali, si bibliotecari ai “scolii de vara”. Ba chiar, uneori, suntem si noi cursanti. S-au adunat atat de multe povesti legate de lectiile pe care le facem.

Si totusi, intamplarile cele mai relevante, mai duioase, mai pline de incarcatura sunt tot cele in care cei doi cursanti au descoperiri comune, doar ale lor. Simple momente de viata!

Yes, is real, it’s the BIG GUN !

Remember - Cenaclul Flacara

In urma cu douazeci si cinci de ani,a avut loc, la Ploieşti, ultimul spectacol al Cenaclului Flacăra, interzis de către autorităţile comuniste; înfiinţat la 17 septembrie 1973 şi condus vreme de 12 ani de catre poetul Adrian Păunescu, cenaclul a reprezentat un moment special în anii întunecaţi ai comunismului;Stefan Hrusca, Ducu Bertzi, Vasile Şeicaru, Alexandru Andrieş, George Nicolescu, Dinu Olarasu, Mircea Rusu sunt doat câţiva dintre artiştii români care şi-au început cariera pe scena Cenaclului Flacăra. Sunt multi cei pe care i-am uitat acum.
De curand, doua legende mondiala au concertat in Romania, Ac/Dc si Bob Dylan. In deschidere, ca o recompensa pentru intreaga lor activitate, Iris si Nicu Alifantis le-au fost partasi la evenimente.

Atunci cand eram copil, in fiecare seara de joi, ma culcam cu "tranzistorul Pescarus" sub perna. Ii ascultam pe cei care acum sunt nume grele ale muzicii romanesti si de multe ori adormeam inainte sa mai apuc sa ascult Beatles, Rolling Stones, Kiss, Judas Priest, Led Zeppelin, Janis Joplin si cate si mai cate!

Tranzistorul Pescarus era legatura mea cu o lume pe care nu speram sa o ating vreodata. Copilul meu a fost foarte aproape. A atins!

Aceasta este o istorie importanta. Multi dintre cei trecuti de prima tinerete au cantat in ploaie "pe la chindie, nori de hartie".