Simplă lecţie de muzică

Aşa cum am apucat să povestim, ne-am întâlnit cu doi muzicieni extrem de valoroşi care au vizitat oraşul Târgu Mureş. Dacă pe unul dintre ei îl socotim ca fiind unul dintre mentorii noştri muzicali, pe al doilea l-am întâlnit pentru prima dată. Este vorba despre cel care a ţinut ison Maxim-ului nostru prieten, Vlaicu Golcea.

Am schimbat câteva vorbe, apoi am avut parte şi de o mică întâmplare chiar înainte de începerea concertului propriu-zis: trei muzicieni, doi mai norocoşi (adică gata consacraţi) şi altul încă necunoscut dar foarte ambiţios, într-un trio adhoc. Este foarte adevărat, nu am rămas între spectatori până la capăt pentru că la patru ani, totuşi, maşinile colorate şi căştile piloţilor au fost mult mai tentante.
Oricum, rămânem cu bucuria de a fi reuşit să întâlnim încă un om pentru care bucuria de a cânta nu se măsoară în galbeni, şi cu toate acestea, reuşeşte să pună aur pe portative...

Obiectiv Maxim

Nu mergem prin cluburi, din cauza orelor la care încep mai toate manifestările, dar mai ales din cauza fumului de tutun. Asta este! Chiar dacă legislaţia începe să lucreze în această chestiune, obiceiurile se schimbă greu.
În seara această, la noi în oraş, într-un club în care mergem pentru prima dată, cântă prietenul nostru de suflet, omul care a făcut nişte gesturi de o frumuseţe desăvârşită.
Maxim Belciug trece prin oraşul nostru. Îl însoţeşte Vlaicu Golcea, menestreli pe drumurile dintre cetăţi, astăzi la Târgu Mureş, mâine la Sibiu...