One love, one life

Mi-au povestit prietenii mei axperienta unică pe care au trăit-o la unul din concertele lor. Deşi cuvintele au fost puţine, mesajul transmis a fost ca o cafea turcească, atât de tare încât nici tot zahărul din lume nu mai poate să o îndulcească.

Mi-am amintit în această dimineaţă despre promisiunea primarului de Bucureşti de a încerca să aducă U2 pe Naţional Arena în această vară. Judecând după faptul că nimeni nu mai pomeneşte nimic despre asta, deşi vara este departe în spate, bănuiesc că nu s-a putut.
Şi cu toate acestea, îmi place să cred că încă se mai încearcă. Ceva...

La mulţi ani U2!
Când vii pe la noi?
.

Achtung Baby

In dimineata zile de 25 septembrie 1976, unul dintre elevii gimnaziului Mount Temple Comprehensive School din Dublin lipea un anunt la avizier. Cauta “cantareti pentru o formatie.
Numele elevului era Larry Mullen Jr, iar printre cei care s-au prezentat se aflau si Adam Clayton, Dave Howell Evans si Paul Hewson. Primele repetitii s-au desfasurat in bucataria lui Mulle. Se nastea una dintre cele mai fabuloase povesti ale muzicii, atat in privinta artistica, dar si in privinta atitudinii artistului fata de tot ceea ce se intampla in jurul sau. Poate ca influenta pe care a exercitat-o Bob Dylan asupra lor este fermentul care a construit in acest fel ceea ce astazi numim……

U2

Toti copiii ar trebui sa asculte U2, sa incerce sa inteleaga, iar mai tarziu sa isi doreasca sa si depaseasca. Toti copiii ar trebui sa-si inteleaga sintagma: U2 – One . Da, da, chiar si tu poti, trebuie (si) sa iti pese!
Si mai trebuie sa treaca prin viata stiind ce este aceea "Pride".