Stomatologie intre prieteni, sau mici tratamente la clinicaimplant.ro

Cum a facut, cum n-a facut, doctorul are un prieten caruia nu ii este teama sa urce in unitul sau...
Tocmai de aceea nu este prea mult sa strabatem un drum atat de lung pentru a fi pacientii medicului specialist Neculai Panfile, la ClinicaImplant.ro

Implant dentar Straumann

Pe medicul stomatolog Neculai Pamfile il cunosc de multi ani. Intamplarea a facut ca intalnirea noastra sa nu se produca in cele mai bune conditii, insa, timpul a demonstrat ca nu tot ceea ce incepe sub auspicii neprielnice sfarseste tot asa. Trecand peste problema care, teoretic, ar fi trebuit sa ne indeparteze, i-am devenit pacient, mai mult decat fidel. Cu toate ca m-am mutat de multi ani din Galati, tot la el ma tratez.

Vara trecuta, in drumul spre mare, am facut si putin turism medical, ocazie cu care am avut parte de o interventie chirurgicala de implant dentar. Am avut emotii, insa totul a fost cu mult mai simplu decat in imaginatia mea. Dupa ce am trecul printr-o investigatie cu computerul tomograf, m-am prezentat la cabinetul prietenului meu, impacat cu nevoia suferintei. Mi-a recomandat sa aleg un implant Straumann, de parca eu m-as fi priceput, mi-a explicat care sunt avantajele cu o rabdare incredibila, insa toate dicutiile erau extrem de placute.
Aproape ca a trecut un an. Problemele pe care le aveam cu dantura sunt de domeniul trecutului, iar eu ma simt incredibil de bine. De multe ori, mai ales atunci cand sunt la masa, imi amintesc momentele in care, asezat in unitul dentar, discutam despre interventia chirurgicala in care urma ca eu sa fiu pacientul. Totul parea o joaca de copii, iar noi discutam de parca altii erau eroii intamplarii.
Ca sa fiu sincer, as vrea sa fac din acest articol un advertorial, sa ii pun link, sa il afle si alti oameni, insa nu are site. Are doar o adresa de mail pe care o verifica "din ani in Paste". Aproape prizonier in cabinetul sau, Nicu munceste "zi lumina", reconstruind momente de liniste ale altor oameni care se aseaza la masa, asemeni mie.

... Si cred am sa ii fac eu un site pe care sa-l gaseasca mai usor cei care au nevoie de implant dentar.
.

Poveste din miezul unei gangrene

În orașul celor mai dure confruntări interetnice, în această seară, un arab a reușit să scoată în stradă oameni deopotrivă români și unguri ca să-l susțină, semn că în fața nenorocirii oamenii uită meschinăria măruntă și se unesc în față dihoniei.

M-a impresionat amestecul eterogen din Piața Trandafirilor, dar tocmai acest mix m-a făcut să cred că ceea ce văd este doar fermentul revoltei liniștite, dar cu imens potențial de a fi și eficientă. Cu atât mai mult cu cât toți cei pe care i-am văzut erau deciși să pună umărul la pregătirea unui MegaMiting pro SMURD și pro Raed Arafat în cursul săptămânii viitoare.

Fotografia aceasta aparține ziarului "Zi de zi”. Nu mi-a venit să cred cum S-a propagat în socialmedia: câteva sute de afișări în numai câteva minute, semn că oamenii sunt mult mai sensibili atunci când se face vorbire despre o gangrenă, dar mai ales atunci când resemnarea este lăsată la o parte.

Întors acasă, am asistat la prestația televizată plină de decență a doctorului Simona Bratu de la "Sinteza zilei”. Cei care au trecut pragul cutiei de tablă în care (încă) funcționează știu foarte bine că o mai veche declarație a dânsei este foarte adevărată: "Ne lua gâtul Arafat dacă primeam ceva de la pacienți!” Eu am fost în situația de a insista. Rezultatul a fost că mi s-a indicat ca unică rezolvare calea unei donații catre Fundația SMURD.

"Învăţătorul" Alexandru Pesamosca

Într-o lume medicală în care degringolada, cinismul, ticăloşia, avariţia sunt cele mai grave boli care îşi aşteaptă tratamentul îndoielnic, făcut pe genunchi, dar şi pe bani mulţi, un om se stinge în locul pe care şi l-a ales chiar din tinereţe că să-i fie sicriu.

Astăzi am aflat că profesorul doctor docent Alexandru Pesamosca şi-a încheiat fabuloasa viaţă, în spitalul pe care l-a slujit trecând peste propria persoană, sacrificând tot ceea ce îl poate bucura pe un om de rând. Asemeni unui "Învăţător”, el urmează să îşi găsească odihnă tot în incinta spitalului, lângă "Biserica Cuviosul Stelian şi Sfântul Nicolae-Brâncoveanu", al cărui ctitor este.
Câţi alţi medici mai înţeleg în acest fel să ţină jurământul lui Hipocrate?
Măcar dacă l-ar mai reciti, din când în când. Atât!

La stomatolog

Unul dintre motivele sosirii noastre în Galaţi, în drumul către mare şi către Vama Veche a fost şi nevoia realizării unei operaţii de implant dentar.
Am ales să fac această intervenţie în cabinetul doctorului stomatolog Neculai Panfile, omul care s-a ocupat de dantura mea în ultimii cincisprezece ani, timp în care am ajuns să ne lege o prietenie dublată de respect şi consideraţie, în ciuda faptului că felul în care ne-am cunoscut ar fi putut cu mult mai mare uşurinţă să ne transforme în duşmani pe viaţă şi pe moarte.
Au trecut anii, iar acum am fost foarte bucuros să-mi văd copilul în braţele lui, amâdoi numai zâmbet prietenesc.

Copilul si durerea

Pentru fiecare parinte exista un chip al bucuriei: propriul copil inflorit in zambet. Copilul care doarme tihnit, fara sa-i pese de problemele celor mari, copilul care isi doreste tot ceea ce exista pe lume.

Exista si parinti pentru care aceasta enumerare s-a transformat in suspin. Pentru ca am vrut sa vad ce se scrie pe alte bloguri despre aceasta zi, am folosit un motor de cautare ( google ). Cuvintele cheie au fost optimiste, insa, ochii mi-au cazut pe un sait care mi-a taiat respiratia. Mi-am dat seama cat de fragila este linia de demarcatie intre agonie si extaz.

M-am intristat!

Cand eram copil, urmaream cu regularitate “Teleenciclopedia”. Intr-o seara de sambata, inainte de culcare, am urmarit un film foarte scurt, in care se afirma ca o ehipa de medici renumiti au ajuns la concluzia ca unul din patru oameni dezvolta o forma de cancer. Am fost socat! Noi eram patru: mama, tata si doi copii!
Un an mai tarziu, mama murea din exact acest motiv. La distanta de douazeci si cinci de ani, tot datorita unei cauze asemanatoare, pleca si tata.

Am cautat cele doua boli, tot cu “google”. Am cotrobait prin multe cotloane, am insistat.
Intamplarea a facut sa gasesc un blog, facut special pentru a ajuta la intelegerea bolii, in chiar ziua in care a pornit la drum: "tot ce (nu) ai vrut să ştii … despre cancer"


Va rog sa va ganditi, dar mai ales sa incercati sa faceti ceva pentru acesti copii. Cred ca si o simpla rugaciune este mai mult decat nimic.