Nespălata

Am poposit in orasul de la Dunare intr-seara in care caldura topea chiar si sufletul. Asfaltul era ca si untul lasat la soare, iar fantanile arteziene ale orasului nu mai reuseau sa imparta o boare cat de cat racoroasa.

Spre seara, pe faleza intesata de oameni molesiti de caldura din casele lor, am zabovit pana tarziu in noapte. Doar atunci am simtit ca mai avem o sansa la putina tihna termica. In timp ce ne intorceam catre casa, intamplarea a facut sa trecem pe langa unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale orasului, o fantana arteziana cu o istorie destul de zbuciumata, trecuta o vreme intr-o nemeritata stare de anonimat.

Putini dintre locuitorii orasului cunosc ceva despre autorul acestei lucrari, cand a fost inaugurata, cand a umblat in pribegie. Astazi, la fel de discreta ca in toata existenta ei, "Nespalata" pozeaza goala, cu o nerusinare deloc vinovata, spre incantarea trecatorilor invidiosi pentru racoarea in care este mereu invaluita.

Fara patima, mi-am amintit serile de vara in care aici se adunau tinerii cu chitarile, fara sa se cunoasca intre ei, dar poate ca vremurile acelea au apus definitiv...

Păpădia de apa

Inca de la inaugurarea ei, aceasta fantana arteziana a devenit un punct de atractie al orasului de la Dunare, mai ales in serile cu canicula chinuitoare.

Acum doua seri am fost si noi acolo tocmai ca sa ne bucuram de racoarea raspandita de aceasta, insa nu intotdeauna socoteala de acasa se potriveste cu cea din targ. Cateva minute petrecute intr-o conversatie cu un cunoscut intalnit intamplator au fost platite scump, in sensul ca ne-am trezit cu hainele ude si fara schimburi la noi.

Am fugit la maxi-taxi, bineinteles, explicandu-ne unul altuia cum a fost posibil asa ceva, de parca nu am avea antecedente…

O gură de aer în zi de caniculă

Alergătorul care reuşeşte să depăşească faza în care simte că nu îi mai ajunge aerul este soldatul de la Termopile. Dacă scapă de acest nod din gât, apoi poate să alerge pâna moare. Zilnic aproape mi se întâmplă să descoper bloguri abandonate, sau doar în amorţire.
Îi mulţumesc Domnului că nu îmi lasă această libertate, încă! Mi-a dat un copil pentru care îmi doresc doar sănătate. Restul este trufie şi deşertăciune. Săptămâna trecută, la Cluj, mi-a arătat încă o dată că viaţa este frumoasă, numai să mai avem ochi să o vedem:


Ne este gândul la mare şi la valuri, iar oboseala este tot mai chinuitoare.
.