
Ultima găselniță pentru un dejun plin de poftă și un somn de prânz fără proteste este popasul de sub nuc, la întoarcerea de la grădiniță. Toate acestea devin o plăcere după ce scuturăm nucul (aici intervine secretul!) și adunăm roadele de pe caldarâm.
De ieri am început să facem provizii pentru iarnă scuturând nucile din fața ferestrei noastre. Interesant este că reușim aceste performanțe în condițiile în care Ștefan
scutură de mama focului magnolia aflată în imediata apropiere a nucului. Aproape că îl trec toate sudorile în încercarea de a scutura cât mai puternic trunchiul sărmanului pom, dar rezultatele merită toată încrâncenarea. Nucile cad cu nemiluita, iar copilul umple câte o sacoșică plină, apoi intră în casă cu aerul triumfător al unui cuceritor: el este convins că totul se datorează faptului că mănâncă și doarme ca la carte, de unde și puterile incredibile pe care le are...





De la balcon, o mână nevăzută scutură nucul taman atunci când se cutremură și magnolia, dar nu este decât o
simplă coincidență fără importanță.Iar nucile curg râu...