Am vazut aseara cum se poate intoarce spatele idolilor de mai ieri, carora gloata ar fi fost in stare sa le ridice piedestal chiar si cu mainile goale.Otelul, echipa pe care o iubim pentru ca este a noastra, incearca sa se regaseasca, sa isi vindece bolile care o macina din interior. Amputarile par inevitabile, asemeni unei primeniri dureroase. Neputinta isi are motivatiile ei, cele mai multe nespuse, iar viitorul celor care acum un an erau un monolit nu mai pot sa-l intuiasca nici macar ei.
M-au intristat suporterii care au gasit de cuviinta sa plece inainte de sfarsitul partidei cu Steaua, ba chiar huiduind si injurand birjareste pe aceeasi jucatori pe care i-au purtat pe umeri, le-au strigat numele si le-au jurat recunostinta vesnica.
"You'll never walk alone" se canta si la Galati, dar cei mai multi nu prea inteleg ce canta!
.
