duminică, septembrie 15

15 septembrie, Profesorului Albert Gierling cu dragoste


Exista oameni care, asemeni marilor corabii care taie apele, pot sa imparta multimile si sa le innobileze cu zbaterea din siajul sau. Daca acestia sunt si dascali, atunci zbaterile din urma sa nu se vor potoli decat atunci cand ucenii lor le vor fi uitat invataturile, pildele, chipul si, in intr-un final, numele.

Am pastrat aceasta fotografie aproape doua luni din dorinta de a o publica in ziua in care ani in sir am revenit la scoala din cartierul muncitoresc din Galati in care am crescut. In aceasta vara l-am regasit pe profesorul Albert Gierling in casa sa, i-am fost musafir si am fost omenit cu o visinata facuta in casa. Am pomenit oameni care mai sunt, dar si dintre cei care nu mai sunt, Am discutat despre vremurile prin care am razbit, despre schimbarile aiuritoare, dar mai ales despre scrisul de mana, despre creion si hartie, despre esente.
Omul acesta, profesorul, mi-a aratat aceeasi vigoare din urma cu mai bine de treizeci de ani, din vremea in care purta parul ceva mai lung, tot dat pe spate. Nu am uitat nici acum felul in care isi aseza parul in timpul in care desena la tabla si avea mainile pline de creta colorata.Folosea doar doua degete pe care le trecea de la frunte catre crestet, lasandu-si capul pe spate doar din miscarea gatului.
In astfel de momente, aproape fara sa pot sa il alung, revine la mine un gand pe care tot mai greu reusesc sa il alung, niciodata definitiv: care o fi ziua aceea?
.

joi, septembrie 12

Intram in alta etapa - fotbalist legitimat



Se pare ca urmeaza legitimarea la ACS Speranta Tg-Mures, iar dorinta expresa a micului meu fotbalist a fost sa poarte echipamentul primit in dar de la Astafei Victor.

Copilul meu creste tot cu gandul la FC Oțelul Galați!

Oare ce ne rezerva viitorul? Sa fi avut dreptate domnul Petre Grigoras atunci cand i-a transmis autograful insotit de indemnul "Te astept la echipa"?

miercuri, septembrie 11

Asteptand prima zi de scoala


Ce poti sa mai faci atunci cand mai sunt doar cateva zile pana la "emotia primei zile de scoala" iar clasa arata ca o cocina?
Ce poti sa mai faci?

Ma mandresc deja cu faptul ca puiul meu o sa invete impreuna cu alti copii care au parinti.
Cei mai multi nu au aceasta sansa.
Clasa noastra este aproape gata, asteapta bobocii....

miercuri, septembrie 4

Turneul e-on 2013, Targu Mures

Emotii de dimineata....
Ne-am trezit fara nicio ezitare, Peste doua ore o sa fim pe gazon, in primul meci de la "turneul e-on".
Emotii, emotii multe!

miercuri, august 28

Sah mat


miercuri, august 21

Nomad


miercuri, august 7

Vara infruntam canicula


miercuri, iulie 10

Stomatologie intre prieteni, sau mici tratamente la clinicaimplant.ro

Cum a facut, cum n-a facut, doctorul are un prieten caruia nu ii este teama sa urce in unitul sau...
Tocmai de aceea nu este prea mult sa strabatem un drum atat de lung pentru a fi pacientii medicului specialist Neculai Panfile, la ClinicaImplant.ro

vineri, iulie 5

Un dar simplu de la Svetlana Dragusin - Liga Nationala de Minibaschet 2013

Ne antrenam zilnic pe terenul sintetic de la Gimnaziul Romulus Guga, locul in care se desfasoara Liga Nationala de Minibaschet 2013. Competitia este impresionanta prin amploare, prin calitatea organizarii intrecerii, dar mai ales prin culoarea deosebita pe care o dau grupurile de copii care au impanzit orasul. Toti poarta pe fetele lor tinere speranta, daca au invins, dezamagire daca au pierut...
Sunt viitori sportivi, performerii de maine, cei care poate vor purta steagul pe tricou, ar mai ales in suflet. Unii intre ei, poate, ne vor stoarce o lacrima e bucurie atunci cand li se va intona imnul in timp ce se va inalta acelasi steag in sufletul lor, pe cal mai inalt catarg. Nicioata nu este prea mult sa vizsezi, mereu trebuie sa crezi in visul ta. Acesta este sportul!
Tot sport este si gestul unei campioane care, aflandu-se printre organizatorii competitiei de baschet, observa un copil care se antreneaza zilnic la fotbal, suplimentar fata de programul echipei pentru care joaca. Il observa si alege sa ii  daruiasca.... o minge de baschet.
As spune ca asa ar trebui sa fie toti performerii in sport, si nu numai. Sa observe si sa saeasca "samanta". Exemplul personal este cel mai simplu, dar si cel mai valoros dar pe care il pot face unui copil.
Multumim, Svetlana Dragusin!

miercuri, iulie 3

Az a szép, az a szép


joi, iunie 20

Prietenia din anii cei mai frumosi

Anii cei mai frumosi...
Anii bucuriei sincere si a suferintelor neatinse de interesele meschine ale vietii...
Anii pe care ii vor purta in memoria afectiva tot restul vietii si la care se vor intoarce de fiecare data atunci cand suferinta de orice fel ii va atinge. Acestia sunt anii cei mai frumosi, aceasta este vremea prieteniilor adevarate, fermentul viitoarelor legaturi de camaraderie fara limite.
Luca este colegul nostru din echipa ACS Speranta Targu Mures. Din pacate, cu cateva zile inainte de a implini varsta de sase ani, el a fost diagnosticat cu o boala care se poate sa il oblige sa renunte la sportul de performanta, in ciuda calitatilor native si al seriozitatii de care da dovada in pregatire. Totusi, nu ne pierdem "Speranta" ca Luca poate sa reuseasca intr-o buna zi sa dribleze chiar si boala si sa revina in echipa noastra.
Tocmai din acest motiv, zilele trecute l-am vizitat si i-am inmanat unul dintre tricourile primite in dar de ziua copilului de la compania Aquaserv, datorita efortului prietenei de suflet a acestei echipe - Carmen Maria Vamanu.
Da, Luca este inca in lotul nostru si ne dorim sa vedem cat mai repede tricoul cu numarul 5 in teren.

miercuri, iunie 19

Din nou la stomatolog

Aproape ca a venit vacanta, iar noi facem deja planuri de calatorie, prima dintre toate prioritatile noastre fiind turismul medical... la Galati.
Mergem din nou la prietenul nostru, medicul specialist stomatolog Neculai Panfile ca sa rezolvam probleme mici pentru cei mici, probleme mari pentru cei mari.
Daca in cazul primei grupe nu discutam decat despre doua mici carii aparute peste noapte, la grupa a doua este vorba despre o operatie de implant dentar, la care doctorul este artist. Tocmai din acest motiv il preferam ca terapeut, in ciuda distantei care ne desparte. Stim sigur ca nu riscam nimic cu el, dar mai ales stim ca nu ne trimite sa facem toate investigatiile posibile si imposibile, multe complet inutile. Fidel obiceiurilor dintr-o alta lume, una care nu era bazata pe consumul fortat de marketeri, in care oamenii nu cumparau servicii complet inutile pentru ca nu exista aceasta industrie a comisioanelor, doctorul Neculai Panfile este un om pentru care merita sa batem drum de aproape cinci sute de kilometri si sa ii fim pacienti.
Pentru noi, Nicu este verificat, nu este primul implant dentar facut la el, si nici prima carie reparata fara frica, fara lacrimi.... ca intre prieteni!

luni, aprilie 15

Bafta! Te astept la echipa!






Am participat astazi la o sesiune de autografe organizata de catre clubul Otelul Galati si distribuitorul local al producatorului de echipament sportiv Masita Romania, al carui erou a fost antrenorul Petre Grigoras. Am fost egoist... i-am vorbit despre unul dintre viitorii sai elevi, copilul care de la mare distanta se pregateste ca sa joace la "cea mai buna echipa din lume, Otelul Galati".

Nimic nu creste fara putina poveste!
Astazi, domnul Petre Grigoras mi-a indemnat copilul sa se pregateasca pentru viitor, adaugand la autograful pe care i l-a dat si un indemn plin de semnificatii...

"Bafta! Te astept la echipa!"

joi, martie 28

Mereu banii, această sete care se ațâță pe măsură ce încerci să o potolești....


Ma cuprinde uneori un soi de tristete retinuta, ca o apasare usoara dar sacaitoare, atunci cand ma gandesc cat de mult s-a schimbat lumea in care mi-a fost dat sa traiesc pe parcursul vietii mele. Practic, aproape toate valorile in care am fost invatat sa cred au decazut, s-au transformat in notiuni extrem, extrem de relative. Altele, mult mai obscure in copilaria mea, au crescut peste noapte precum voinicul din poveste si s-au transformat in adevarat semn heraldic al reusitei in viata.
Toata viata am resimtit lipsa banilor, uneori destul de dramatic, dar nu am avut senzatia de alienare pe care o resimt acum, indusa in principal de comportamentul meu empatic cu cei care au cu adevarat probleme reale, de greutatea cu care reusesc sa imi impun o atitudine mai egoista. Toata nebunia ultimilor ani m-a prins fara credite, fara angajamente pe termen lung, fara griji din cauza caraora sa nu pot dormi noaptea. Si totusi, foarte des ma surprind in pragul unui iminent atac de panica imposibil de motivat, asemeni unui duh care bantuie locurile doar ca sa alunge sufletele, sa le pustiasca pana si de ultima urma de suflet.
"Banii sunt ochiul dracului" este o axioma deja, dar eu am apucat sa traiesc intr-o lume in care oamenii stiau ca macar din cand in cand sa renunte la ei cu multa usurinta doar pentru ca simteau nevoia sa ajute, sa isi scoata la liman un semen. Camata era o notiune pe care eruditii o cunosteau. Oamenii simpli puneau mereu semnul egal intre ceea ce dadeau si ceea ce primeau, iar viata si-o programau in functie de ceea ce puteau munci. Nu faceau plasamente, nu traiau din chirii, nu dadeau terenuri in arenda si nu asteptau ajutoare sociale nemeritate, insa, cel mai important, nu erau complici cu cei care faceau asta.

Mereu banii, această sete care se ațâță pe măsură ce încerci să o potolești....
.

miercuri, martie 20

Scrisoare catre prietenii prietenilor mei




Va scriu pentru ca am stiu ca ma puteti ajuta. Concret, incerc sa organizez o campanie de colectare de fonduri pentru ca o echipa de copii care au pornit deja cu dreptul pe calea sportului de performanta sa isi continue drumul, sa nu fie infranta de un adversar cu mult mai greu decat echipele pe care le intalnesc ei in teren: banul ca pasaport pentru performanta.

Am reusit sa adun multe promisiuni, iar semnele pe care le primesc sunt incurajatoare. Sigur ca nu se pot concretiza toate, dar chiar si simplele incurajari conteaza in aceasta incercare de a lupta pentru sansa viitorilor campioni. Parca este mult, parca este foarte putin, dar oamenii care hotarasc sa ne sprijine exista si ne raspund fiecare dupa puterile sale.


Credeti ca as exagera daca v-as ruga sa facem din asta incercare un subiect in cercurile voastre de prieteni, in blogosfera sau pe facebook? Daca realizam acest lucru impreuna, cu siguranta vom putea sa facem mult mai usoara chiar si gasirea unor sponsori dispusi sa investeasca in viitor, un viitor care poate sa fie unul cu care sa ne mandrim intr-o buna zi.
Stiu ca multi ar putea sa ma puna la zidul infamiei, sa-mi arate copii bolnavi sau napastuiti din cauza saraciei. Si totusi, sunt un parinte care vrea sa slefuiasca un diamant din cristalul sau, chiar daca nu are toate mijloacele, un parinte care lupta si pentru ceilalti copii ai echipei cu aceeasi daruire cu care o face pentru al sau. Fotbalul este un joc de echipa, un joc in care copilul invata camaraderia si apoi ajunge sa o transforme intr-o trasatura de caracter, iar pentru asta merita orice efort.

Ce parere aveti? Eu am scris astazi despre asta, sper sa trezesc reactii, sper sa-i determin si pe altii sa scrie prietenilor lor si sa-i indemne sa se gandeasca daca nu doresc sa se implice. In fond, discutam despre incercarea de a transforma niste copii in viitorii campioni care sa ne stoarca lacrimi de emotie peste ani, atunci cand vor lupta sub tricolor.

Va rog sa ma tratati cu intelegere. Demersul este unul demn, chiar daca imi doresc enorm de mult sa le creez conditii dintre cele mai bune pentru performanta. Vreau sa creasca in deplina convingere ca orice este posibil, ca trebuie doar sa vrei si sa fii tenace, dar sa nu uite niciodata sa tina fruntea sus si sa isi aminteasca mereu de unde au plecat. Inainte de orice, a fost cuvantul.


Vreau sa va rog ca in cazul in care nu directionati cei 2% din impozitul pe salarii catre o organizatie nonprofit, sa o faceti in favoarea asociatiei care sprijina grupa de minifotbal in care joaca Stefan. Am avut ocazia sa ma conving de faptul ca sunt multi oameni care nici nu au auzit ca pot face acest lucru, asa ca am indraznit sa va intreb si pe voi, sa va rog ca la randul vostru sa ii intrebati pe cei apropiati. Am constatat ca exista inca foarte multi oameni care nu completeaza Declaratia 230 in favoarea unui scop caritabil pentru ca nici macar nu stiu ca au aceasta posibilitate. Oricine poate sa intrebe fara ca sa irite. Va rog sa va intrebati semenii pentru ca merita macar sa se gandeasca la asta!

Indiferent de raspuns, va multumesc.

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner