Povesteam zilele trecute despre cărţi pierdute şi despre mutările foarte dese din loc în loc.
Uneori ne legăm cu atât de mare înverşunare de nişte lucruri atât de simple încât nici măcar nu mai putem să găsim explicaţie pentru această. Pentru noi nu este important faptul că nimeni nu ne înţelege, ci faptul că acel "nimic" a însemnat "ceva", la un moment dat, a fost o ancoră care nu te-a lăsat să te pierzi în larg...
Ani în şir am purtat cu mine un afiş. Cred că este un moment bun să ne amintim de "ziua în care a fost îngropat cuvântul".
......
6 comentarii:
Îmi permit să las o poezie a lui Nichita:
Nichita Stănescu
Vârsta de aur a dragostei
Mâinile mele sunt îndrăgostite,
vai, gura mea iubeşte,
şi iată, m-am trezit
că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
încât abia pot merge printre ele
fără să mă rănesc.
E un sentiment dulce acesta,
de trezire, de visare,
şi iată-mă fără să dorm,
aievia văd zeii de fildeş,
îi iau în mână şi
îi înşurubez râzând, în lună,
ca pe nişte mânere sculptate,
cum trebuie că erau pe vremuri,
împodobite, roţile de cârmă ale corăbiilor.
Jupiter e galben, şi Hera
cea minunată e argintie.
Izbesc cu stânca-n roată şi ea se urneşte.
E un dans iubito, al sentimentelor,
zeiţe-ale aerului, dintre noi doi.
Şi eu, cu pânzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, şi lucrurile vin
tot mai aproape,
şi pieptul mi-l strâng şi mă dor.
Gânduri bune, ştrumfilor!
Cristian Lisandru:
Aproape ca orice poezie a lui Nichita ai alege, ea se potriveste cu orice ai gandi...
Putini oameni au stapanit cu atata severitate sensurile cuvintelor.
Aproape ca a trait numai din "respirari".
Nichita e Poetul
Nichita a reinventat naturaletea cuvantului rastalmacit.
doctorul:
Iar noi incercam sa fin "urechea".
DNA System:
Asa si-a castigat locul de cinste in mintea tuturor...
Trimiteți un comentariu