Gânduri călătoare, la o fereastră din Stockholm

Poti să îndrăgeşti un om fără să-l întâlneşti?
Se pare că da, iar asta se întâmplă datorită unor gesturi simple, de suflet.
Suntem în casa unui om frumos. Stăm la fereastră şi pălăvrăgim cu Lia:

"De când mă ştiu am fost o curioasă, am vrut întotdeauna să aflu mai mult, să cunosc oameni, alte culturi şi obiceiuri, poveşti şi întâmplări deosebite. Mai întâi am învăţat să citesc şi lumea cărţilor mi-a deschis uşa spre un univers fascinant. Călătoriile mele reale au început cu propria mea ţară. Pentru că eu cred că, aşa cum nu-i poţi iubi pe ceilalţi până nu înveţi să te iubeşti pe tine însuţi, la fel şi cu ţara, nu poţi înţelege şi aprecia alte locuri până nu ţi-ai cunoscut propriile locuri. Am urcat munţii Făgăraşului şi Retezatul, m-am umplut de spiritualitate şi de pace în mănăstirile din Moldova, mi s-a oprit respiraţia de atâta frumos divin în Delta Dunării, am urcat scările Sighisoarei, mi-am cunoscut şi iubit Bucureştiul, ador Sibiul. Şi cel mai important, în România mi-am făcut prieteni. Oameni care m-au ajutat să mă cunosc, să mă modelez, să fiu omul de acum, m-au îmbogăţit.

La 17 ani ieşeam prima dată din ţară, tocmai în Suedia, în Stockholm. A fost dragoste la prima vedere. Oameni decenţi, deschişi, care nu îţi invadau spaţiul personal, cu multă dragoste şi respect pentru natură. Multă vreme după ce m-am întors acasă am povestit despre Suedia şi prietenii pe care mi i-am făcut. Şi uite cum lucrează soarta, după ce am văzut şi plăcut Austria, Cehia, Ungaria, Croaţia, Slovenia, Italia, Grecia, după 15 ani tot în Suedia m-am mutat. N-am fugit de nimic din România, pur şi simplu, la 33 de ani, mi s-a părut ceva extraordinar să pot începe încă o dată viaţa, de la zero. Să învăţ o limbă nouă, să mă adaptez la o cultură diferită. Dar ce rămâne neschimbat, chiar şi la 3200 de km distant, este dragostea familiei mele şi a prietenilor.

Ce m-a învăţat această nouă experienţă a mutatului în altă ţară? Că graniţele, barierele şi distanţele există şi sunt apăsătoare doar dacă nu vrem noi să le depăşim, iar "acasa" e în sufletul meu şi e bine-venită toată lumea."