Bucurie şi necaz la acest prim meci, emoţii amestecate, trăiri dense.
Am şi câştigat, am şi pierdut.
După meci am plecat abătuţi spre casă, pe drumul pe care urmau să-l facă şi învinşii zilei de astăzi, cei pe care i-am cunoscut cu o seară înainte şi care ne-au uimit cu modestia şi cu amabilitatea lor.
Am privit mereu în urmă ca să-i vedem din timp şi să le facem cu mâna, să ştie că noi credem mai departe în reuşita lor. Într-un târziu a trecut şi autocarul întunecat pe lângă noi, în mare viteză. Am făcut cu mână unor umbre cufundate în tăcere, cel mai probabil.
Deja se lăsase seara, iar fotbaliştii gălăţeni aveau cale lungă de strabatul, noi sperăm că spre Champions League.
Tocmai pentru că după o înfrângere are altă valoare, am vrut să le mai spunem încă o dată ”You'll never walk alone”. Aşa gândesc doi mureşeni cu suflet gălăţean.
5 comentarii:
mda, se vede sufletul de gălăţean pe chipul lui Ştefan. îmi pare rău de înfrângere...
Ai un copl adorabil! Fetisoara lui frumoasa e a unui invingator! Ce sa zic...fata mea e in stare sa planga si daca nu-i reuseste crochiul dn prima linie! Asa sunt INVINGATORII! O zi cu rasete si voie buna! :)
i-a placut la meci?:d
Ce frumos sade el acolo!
Sincer ,a avut parte de un prim meci frumos!
@puideblog:
Si noua ne-a parut rau, dar asta este, poate isi revin.
@Mirela P.:
Multumesc mult, sper sa fie adevarat tot ceea ce ne-ai scris.
@iri:
am mers pregatiti pentru o jumatate de repriza, insa tanarul si-a dorit sa stam pana la sfarsit.
Eu cred ca i-a placut.
@angi: Da, dar trebuia si un rezultat...
Trimiteți un comentariu