O victorie cu gust de înfrângere

Nu poate să ne acuze nimeni pentru că am sperat ca echipa gălăţeană să câştige. Trăim cu speranţa ca echipa oraşului în care trăim să reuşească să se menţină în prima ligă, însă nu putem să nu recunoaştem că visul cu iz de Champions League este atât de ademenitor încât am suferit atunci când l-am văzut pe Dorinel Munteanu plecând cu capul plecat. Jocul îi dădea dreptul să spere măcar la un punct, dar nu a fost să fie. Iar fotbalul se joacă pe goluri.
Cum să te împarţi între două echipe pentru care simţi (deja) aproape la fel, iar diferenţa o face doar faptul că una dintre ele are şansa unei performanţe care părea imposibilă? Cum să nu te bucuri pentru că FCM Târgu Mureş se poate salva de la retrogradare tocmai datorită acestor trei puncte? Cum să nu te gândeşti că poate tocmai aceste trei puncte ar putea să lipsească visului cu iz european? Un vis care nu este doar gălăţean, iar dovada suntem noi, suporterii care am trăit emoţia primului meci pe stadion la această înfruntare fraticidă (cel puţin pentru sufletul nostru cel împărţit între cele două oraşe).


Poate că, peste ani, această confruntare nu o să mai aibă o miză la fel de mare, sau poate că va ajunge să aibă loc chiar în Champions League. Viaţa este o permanentă luptă între mărire şi decădere, dar pentru moment o să trăim cu sufletul strâns la fiecare partidă a războiului gălăţean pentru coroana cu lauri. Iar dacă viitorul va dovedi că aceste trei puncte nu au reuşit să frângă aspiraţiile fotbaliştilor de la Dunăre, atunci victoria - înfrângere de astăzi va deveni cea mai fabuloasă partidă pe care am trăit-o împreună, tată şi fiu, împărţiţi în egală măsură între două iubiri.

Hai, Oţelul Galaţi! Europa nu ţi-a întors spatele. Încă se mai poate!
Neamţul nu şi-a spus încă ultimul cuvânt!