Ne-am început ziua în Grădina Publică din Galaţi, cu o bună dispoziţie greu de explicat, chiar dacă fântână arteziană era cu adevărat spectaculoasă, dar şi racoroasă. Ne-am învârtit în jurul ei, urmărind boarea racoroasă pe care o răspândea în funcţie de felul în care adia vântul.
Am rătăcit puţin şi pe aleiile răcoroase ale vechiului parc, dar nimic nu a mai avut vreo şansa de a se ridica la nivelul bucuriei provocate de imensa ţâşnitoare.
Galaţiul are farmecul sau aparte, doar că trebuie căutat, descoperit.
Cu puţin noroc, mâine o să facem o plimbare pe Dunăre, cu o barcă uşoară, cu motor.
Apoi, mai vedem ce oportunităţi mai pot să apăra.
2 comentarii:
In sfarsit!! Am asteptat vestile. Sincer: sunt un pic invidioasa!Dar cred, ca aceste lucruri minunate sunt bine meritate.Toate cele bune mai departe.
adevarat ca galatiul are farmecul sau aparte, cel putin pentru mine care sunt de fel de acolo, orice loc sau coltisor inseamna cate o amintire
vazand poze din gradina publica sau de la papadie parca a a tresarit ceva....
si eu ca si rozalia "sunt un pic invidioasa" ca sunteti acolo
profitati si bucurati-va si pentru mine
Trimiteți un comentariu