Mă uit cu stupoare împrejur și mi se pare că este nefiresc de multă liniște în această zi în care se împlinește primul an de la punctul pus vieții de către unul dintre cei mai controversați oameni de spirit românesc. Adrian Păunescu a fost unul dintre numele care au ifluențat major vremurile prin care a trecut, a trăit și a luptat pentru convingerile sale, uneori chiar și împotriva unor ipotetice evidențe.
Atât de multe nume îi datorează rezonanța pe care și-au căpătat-o în cadrul Cenaclului Flacăra. Oare nu mai este creștinește să vorbești răposatul numai de bine? Unde sunt cei care ar trebui să-i pomenească numele, fie și numai la comemorări?
Sau poate doar Nichita....
4 comentarii:
Oamenii nu mai au timp să fie oameni, prietene...
Am sa public un comentariu care nu are neaparat legatura cu articolul ... Si totusi are !
Azi a trecut in nefiinta un OM pe care l-am iubit si l-am stimat nespus chiar daca nu i-am spus-o de prea multe ori !
Acest OM a fost sprijinul si mandria parintilor sai fiindca a ajuns DOMN la Bucuresti dintr-un copil sarac , a fost sprijin pentru cele doua surori ale sale intr-un moment in care au fost parasite de soti si TATA pentru copiii lor , a fost un sprijin pentru toti oamenii din satul sau natal care aveau mai tot timpul de rezolvat o problema la capitala iar EL era singurul la care apelau. Casa LUI a fost mereu deschisa pentru oricine a vrut sa -i treaca pragul . Toate " neamurile " sale L-au vazut ca pe OMUL care le-a deschis ochii spre o noua viata !
Un OM ENCICLOPEDIE cu care niciodata nu te-ai fi plictist si ai fi vorbit zile intregi . Un OM! Si... sa fii OM e lucru mare !
Acesta este ( pentru ca mi-e foarte greu sa spun .. a fost ) parintele meu spiritual si cel mai drag frate al bunicii mele ! In vara aceasta au petrecut o luna impreuna . La plecare i-a spus : " La revedere sora draga ! Sa ma ierti daca te-am suparat cu ceva ! " In goana zilnica am tot amanat momentul in care sa-l sun si sa-i aud vocea . Si se pare ca n-o voi mai auzi vreodata !... Si se pare ca nu voi mai avea ocazia sa-i cer iertare pentru ceea ce poate l-am suparat vreodata ..
Dumnezeu sa-L odihneasca !
@Octo Cat:
Poate ca ai dreptate, dar parca tot nu trebuie sa renunti sa-i mai cauti pe cei care isi mai gasesc o frantura de timp (macar).
@Delia:
Ma intristeaza aceasta poveste tocmai pentru ca este atat de comuna: mereu exista oameni care sfarsesc fara ca cei apropiati sa isi mai gaseasca suficient timp ca sa le arate pretuirea, desi ea exista si este "aproape pipaibila".
Mi-ai amintit de tata si de felul in care si-a dat sufletul, timp in care noi ne aflam pe drum... Povesti simple, de viata!
Trimiteți un comentariu