Cum am ajuns să vindem porci din rasa Mangalița

Excursiile pe care le facem la bunicii de la Idrifaia sunt, aproape de fiecare dată, prilej pentru acumularea unor experiențe pe care coana Europa se străduiește din răsputeri să le facă pierdute. Acolo avem bucurii simple, acolo trăim în felul nostru ceea ce o sintagmă devenită celebră ne îndeamnă să facem in fiecare zi: "Binecuvântați animalele și copiii!"

Duminica trecută am vizitat întâmplător un crescător de porci din rasa Mangalița. În ciuda dificultăților, cu toate că statul mai mult îl încurcă decât să-l ajute, omul are bătătura plină de orătănii de tot felul pe care le crește cu bucuria țăranului simplu. Pământul îl ține în putere, motivându-l mereu ca să lupte pentru sufletele lui.

Și totuși, tristețea omului este dată de faptul că vremurile i-au luat-o înainte, iar el nu știe să-și mai vândă dobitoacele în lipsa iarmarocului pe care autoritățile l-au transformat în târg de chiloți și papuci din plastic.

Ascultându-i vorba supărată, nu am putut să nu îi dau dreptate și m-am hotărât să încerc să-l ajut. Nu știu dacă am să reușesc, însă vreau să încerc să îi mobilizez și pe alții să scrie despre blogul pe care i l-am făcut, în speranța că toți cei care o să caute să cumpere porci din rasa Mangalița să afle și despre existența lui. Cine se mai alătură acestui efort, scriind pe blogul său un advertorial pentru un crescător individual de Mangalița? Dar dacă i-am face și pagină de facebook, i-ați da un like mic?