LMK Galați

Dimineață începuse iar să ningă, iar cum priveam în lungul străzii, de la fereastra mea din Târgu Mureș, gândul mi-a zburat ca de fiecare dată când începe o fulguială la un loc îndepărtat.

Cu mulți ani în urmă, într-o dimineață geroasă, am ajuns cu greu la liceu. Ninsese foarte mult, ba mai și viscolise în dușmănie. În oraș nu circula aproape nimic, totul era înzăpezit. Când am ajuns în preajma liceului, mi-a fost dat să văd o imagine care mi s-a întipărit în minte, fără vreo șansă de a se mai șterge. De curând, rătăcind prin mediul virtual, am regăsit-o și m-a tulburat: gardul înzăpezit al LMK Galați. La fel ca și atunci, în acea dimineață, am simțit o emoție a frumuseții simple, întâmplătoare, nemuritoare.

Și atunci mă năpădește dorul chinuitor!
.

Paşaport pentru visare

Am adormit cu laptopul în braţe. Am visat. Am visat mult, cu un "player" deschis.
Am fost acasă, la blocul F din Micro 17 şi i-am revăzut pe Cristina, pe Gabi, pe Adi, pe Gigi.... pe toţi!
Apoi am plecat spre liceu, dar am mai trecut încă odată pe acasă, pe strada Saturn. Nu am zăbovit prea mult. Când am ajuns la şcoală, mi-am ascuns chica sub gulerul hainei, semn că i-am prins de frică lui Baluba (profesor de istorie şi dizident). I-am întâlnit pe toţi colegii mei. Erau acolo şi mă aşteptau. Chiar toţi, iar eu mi-am amintit numele fiecăruia în parte: Arhandopol, Butincu, Mândru, Docan, Ungureanu, Caragea, Bernevig, Marica, Plugaru.....
Doamne, cât de tineri şi frumoşi erau!
Mă mai trezeam, din când în când, însă mă minţeam că sunt obosit şi încercam să mă scufund iar în visare.
Apoi a venit ora la care rosturile nu mai pot fi amânate. Abia atunci am realizat cum a fost posibil să-mi revăd colegii din liceu, pe toţi, chiar şi pe cei răspândiţi în toată lumea asta şi chiar şi în altele:

Am avut paşaport pentru visare!

.........