Mărțișor, mărțișor

Tuturor cititoarelor și cititorilor acestui blog le dăruim mănunchi de gânduri împletite într-un fir alb-roșu, de mărțișor.
De mâine, primăvară!

Ghiocei adevăraţi

În articolul anterior am dăruit ghiocei tuturor celor care ne-au vizitat blogul. Am început astfel primăvara, cea de a patra în care împărţim bucuriile şi tristeţile. Încântarea pe care am reuşit să le-o transmitem unora se datorează şi faptului că aceşti ghiocei sunt adevăraţi, sunt de anul acesta, şi mai au şi ceva absolut special: au crescut pe moşia de la Idrifaia; ni i-a adus Rozi-mama.

Când eram de vârsta copilului meu, mergeam în pădurea de salcâm din spatele casei bunicilor şi adunam ghiocei, toporaşi şi viorele. Între timp, casa nu mai este a noastră, iar pădurea nici măcar nu mai există. Mor pădurile, însă ghioceii se mută!

Mărţişor

Îmbrăcat în sărbatoare,
În lumină şi culoare,
Elegant şi frumuşel,
Tinerel şi sprintenel,
Îşi arată capu-n lume
...ghiocel.

(Anca Mariela Ion)

Pentru toate fetele care ne citesc.... cu dragoste!

Martisorul meu

Acesta este martisorul pe care l-am trimis mai multor doamne si domnisoare. L-am trimis si catorva domni, asa, de kiki! Am primit foarte multe reactii si asta mi-a confirmat faptul ca oamenii asteapta semne de la alti oameni. Mai ales cei care nu recunosc asta! Nu am banuit cati oameni se sensibilizeaza, mai ales, la lucrurile simple. Cand vezi asemenea intamplari nu mai stii daca se te bucuri sau sa te intristezi. Tocmai pentru ca oscilezi, vremea si vremurile te condamna la uitare.