Broscuța de lemn

Ce poate sa spună sărmana intr-o "miercurea fara cuvinte"?

Copilăria fără prea multe cuvinte

"Cel ce a avut copilarie luminoasa si fericita si-a adunat comoara nesecata in care-si gaseste mangaiere si in cele mai dureroase clipe ale vietii." (Wilhelm Wundt)

VirtualKid Oil Company

Privim neputinciosi la toata nebunia care inconjoara lupta hienelor care s-au napustit asupra  tuturor resurselor pe care le mai are aceasta tara, la pasivitatea politicienilor in fata jafului planificat, cvasitotal al viitorului acestui neam. Ceea ce se intampla din '89 incoace este mai devastator decat razboiul, decat cea mai nimicitoare molima.
Peste toate, ca o cireasa pe totul mai mult decat toxic pe care il avem pe masa, mai vine si preanefericitul Danut, primul dintre popii acestui neam ca sa jupoaie si ultima curea de pe spatele romanilor, indiferent ca sunt ortodoxi sau nu, uitand ca popii sunt singurii corporatisti din tara asta care nu fiscalizeaza nimic. Ba mai au si monopol.
Biserica Ortodoxa Romana este indepartata tot mai mult de rosturile sale. M-am saturat de popii care locuiesc in case cat jumatate din lacasul in care slujesc, care nu mai pot circula decat in limuzine luxoase. Oare nu ei sunt cei care ar trebui sa spele piciorul ultimului dintre pacatosi, nu ei sunt cei care ar trebui "sa se bucure mai mult pentru oaia ratacita intoarsa in turma decat de toata turma la un loc"?
Uneori mi se face sila de vremurile in care am ajuns sa uitam cum stateam la coada "la ce-o fi sa bage". Politicienii au reusit imposibilul: Nicolae Ceausescu este complet reabilitat. Sa dea cu piatra cel care vrea!
.

15 septembrie, Profesorului Albert Gierling cu dragoste

Exista oameni care, asemeni marilor corabii care taie apele, pot sa imparta multimile si sa le innobileze cu zbaterea din siajul sau. Daca acestia sunt si dascali, atunci zbaterile din urma sa nu se vor potoli decat atunci cand ucenii lor le vor fi uitat invataturile, pildele, chipul si, in intr-un final, numele.

Am pastrat aceasta fotografie aproape doua luni din dorinta de a o publica in ziua in care ani in sir am revenit la scoala din cartierul muncitoresc din Galati in care am crescut. In aceasta vara l-am regasit pe profesorul Albert Gierling in casa sa, i-am fost musafir si am fost omenit cu o visinata facuta in casa. Am pomenit oameni care mai sunt, dar si dintre cei care nu mai sunt, Am discutat despre vremurile prin care am razbit, despre schimbarile aiuritoare, dar mai ales despre scrisul de mana, despre creion si hartie, despre esente.
Omul acesta, profesorul, mi-a aratat aceeasi vigoare din urma cu mai bine de treizeci de ani, din vremea in care purta parul ceva mai lung, tot dat pe spate. Nu am uitat nici acum felul in care isi aseza parul in timpul in care desena la tabla si avea mainile pline de creta colorata.Folosea doar doua degete pe care le trecea de la frunte catre crestet, lasandu-si capul pe spate doar din miscarea gatului.
In astfel de momente, aproape fara sa pot sa il alung, revine la mine un gand pe care tot mai greu reusesc sa il alung, niciodata definitiv: care o fi ziua aceea?
.

Intram in alta etapa - fotbalist legitimat

Se pare ca urmeaza legitimarea la ACS Speranta Tg-Mures, iar dorinta expresa a micului meu fotbalist a fost sa poarte echipamentul primit in dar de la Astafei Victor.

Copilul meu creste tot cu gandul la FC Oțelul Galați!

Oare ce ne rezerva viitorul? Sa fi avut dreptate domnul Petre Grigoras atunci cand i-a transmis autograful insotit de indemnul "Te astept la echipa"?

Asteptand prima zi de scoala

Ce poti sa mai faci atunci cand mai sunt doar cateva zile pana la "emotia primei zile de scoala" iar clasa arata ca o cocina?
Ce poti sa mai faci?

Ma mandresc deja cu faptul ca puiul meu o sa invete impreuna cu alti copii care au parinti.
Cei mai multi nu au aceasta sansa.
Clasa noastra este aproape gata, asteapta bobocii....

Turneul e-on 2013, Targu Mures

Emotii de dimineata....
Ne-am trezit fara nicio ezitare, Peste doua ore o sa fim pe gazon, in primul meci de la "turneul e-on".
Emotii, emotii multe!

Sah mat

Nomad

Vara infruntam canicula

Stomatologie intre prieteni, sau mici tratamente la clinicaimplant.ro

Cum a facut, cum n-a facut, doctorul are un prieten caruia nu ii este teama sa urce in unitul sau...
Tocmai de aceea nu este prea mult sa strabatem un drum atat de lung pentru a fi pacientii medicului specialist Neculai Panfile, la ClinicaImplant.ro

Un dar simplu de la Svetlana Dragusin - Liga Nationala de Minibaschet 2013

Ne antrenam zilnic pe terenul sintetic de la Gimnaziul Romulus Guga, locul in care se desfasoara Liga Nationala de Minibaschet 2013. Competitia este impresionanta prin amploare, prin calitatea organizarii intrecerii, dar mai ales prin culoarea deosebita pe care o dau grupurile de copii care au impanzit orasul. Toti poarta pe fetele lor tinere speranta, daca au invins, dezamagire daca au pierut...
Sunt viitori sportivi, performerii de maine, cei care poate vor purta steagul pe tricou, ar mai ales in suflet. Unii intre ei, poate, ne vor stoarce o lacrima e bucurie atunci cand li se va intona imnul in timp ce se va inalta acelasi steag in sufletul lor, pe cal mai inalt catarg. Nicioata nu este prea mult sa vizsezi, mereu trebuie sa crezi in visul ta. Acesta este sportul!
Tot sport este si gestul unei campioane care, aflandu-se printre organizatorii competitiei de baschet, observa un copil care se antreneaza zilnic la fotbal, suplimentar fata de programul echipei pentru care joaca. Il observa si alege sa ii  daruiasca.... o minge de baschet.
As spune ca asa ar trebui sa fie toti performerii in sport, si nu numai. Sa observe si sa saeasca "samanta". Exemplul personal este cel mai simplu, dar si cel mai valoros dar pe care il pot face unui copil.
Multumim, Svetlana Dragusin!

Az a szép, az a szép

Prietenia din anii cei mai frumosi

Anii cei mai frumosi...
Anii bucuriei sincere si a suferintelor neatinse de interesele meschine ale vietii...
Anii pe care ii vor purta in memoria afectiva tot restul vietii si la care se vor intoarce de fiecare data atunci cand suferinta de orice fel ii va atinge. Acestia sunt anii cei mai frumosi, aceasta este vremea prieteniilor adevarate, fermentul viitoarelor legaturi de camaraderie fara limite.
Luca este colegul nostru din echipa ACS Speranta Targu Mures. Din pacate, cu cateva zile inainte de a implini varsta de sase ani, el a fost diagnosticat cu o boala care se poate sa il oblige sa renunte la sportul de performanta, in ciuda calitatilor native si al seriozitatii de care da dovada in pregatire. Totusi, nu ne pierdem "Speranta" ca Luca poate sa reuseasca intr-o buna zi sa dribleze chiar si boala si sa revina in echipa noastra.
Tocmai din acest motiv, zilele trecute l-am vizitat si i-am inmanat unul dintre tricourile primite in dar de ziua copilului de la compania Aquaserv, datorita efortului prietenei de suflet a acestei echipe - Carmen Maria Vamanu.
Da, Luca este inca in lotul nostru si ne dorim sa vedem cat mai repede tricoul cu numarul 5 in teren.

Din nou la stomatolog

Aproape ca a venit vacanta, iar noi facem deja planuri de calatorie, prima dintre toate prioritatile noastre fiind turismul medical... la Galati.
Mergem din nou la prietenul nostru, medicul specialist stomatolog Neculai Panfile ca sa rezolvam probleme mici pentru cei mici, probleme mari pentru cei mari.
Daca in cazul primei grupe nu discutam decat despre doua mici carii aparute peste noapte, la grupa a doua este vorba despre o operatie de implant dentar, la care doctorul este artist. Tocmai din acest motiv il preferam ca terapeut, in ciuda distantei care ne desparte. Stim sigur ca nu riscam nimic cu el, dar mai ales stim ca nu ne trimite sa facem toate investigatiile posibile si imposibile, multe complet inutile. Fidel obiceiurilor dintr-o alta lume, una care nu era bazata pe consumul fortat de marketeri, in care oamenii nu cumparau servicii complet inutile pentru ca nu exista aceasta industrie a comisioanelor, doctorul Neculai Panfile este un om pentru care merita sa batem drum de aproape cinci sute de kilometri si sa ii fim pacienti.
Pentru noi, Nicu este verificat, nu este primul implant dentar facut la el, si nici prima carie reparata fara frica, fara lacrimi.... ca intre prieteni!