Mi-am început dimineaţa lecturând povestea "omului care îşi merită soarta”.
Mi-au trebuit mulţi ani ca să înţeleg că nu am dreptul să judec pe nimeni, nici chiar pe acela pe care îl cunosc bine (credeam eu!). Nu mai vreau să judec pe nimeni, chiar dacă uneori mă mai înfurii şi spun ceea ce îmi vine la gură.
"Omul care îşi merită soarta” poate să fie oricine, oricât de trufaş ar privi viitorul. Oricând îi poate lua locul unul dintre noi, chiar şi fără ca acesta să se elibereze pe cale naturală sau prin grija semenilor îngrijoraţi.
Când eşti un cavaler în armură poleită nu poţi să mai admiţi decât marşul triumfal, nimic nu ţi se poate întâmpla, eşti tânăr, ai braţul oţelit, mintea te poartă în glorie.
În tot acest timp, în preajma ta, cineva învăţa să îţi găsească punctul slab chiar şi cu ochii închişi. Într-o bună zi, acolo o să simţi ceva ce nu poţi să explici, flacăra care o să-ţi topească şi ultima fărâmă de mândrie. Din acel moment, armura o să-şi piardă oricare dintre rosturile sale, pentru că pumnalul care ţi-a fost mereu în preajmă îi ştie exact inutilitatea.
Nu există o lume albă! Sub faldurile sale imaculate, de paradă, colcăie sângele vărsat inutil şi meschin: "End of romance!"
......
6 comentarii:
Trecem cu toţii prin astfel de stări,de multe ori încercăm să intervenim pentru a corecta anumite ieşiri în decor. Nu sunt întotdeauna bine primite sfaturile noastre şi, inevitabil, luăm decizia de a nu mai interfera. Dar nu ştiu dacă este cea mai bună soluţie dintre toate.
Cineva imi spunea acum vreo 2 anisori cava de genul: "In viata asta nu exista decat 2 forte, una care incearca sa te doboare folosind ce iti este drag si alta care te loveste miseleste din toate partile"
Nu am inteles pe moment ce doreste sa spuna, dar dupa ce a trecut o perioada... am inceput sa inteleg.
Este o privire un pic pesimista asupra multor intamplari, dar trebuie sa trecem peste orice...
Singura metoda prin care am reusit eu sa trec peste multe momente de genul... a fost aceea de a aduna in jurul meu doar oameni de calitate iar cei care doar par a fi de calitate si care doar incearca sa arunce cu noroi... nu merita sa te consumi. Totul este sa spui ce te macina, astfel eliberezi din ganduri...
Sanatate si scuze pentru nota un pic pesimista a acestui comentariu!
Uneori e bn sa tii in tine....dar nah vb lu cheloo "prietenii sunt educati genetic sa te rupa sa te corupa dar tot ei te si educa"...
Intotdeauna exista ceva de ascuns, tocmai acesta fiind rostul faldurilor imaculate: butaforia a devenit un mod de viata.
Frumoasă poveste. Oare poti s-o faci PA?
Povestea asta este aproape o axioma.
Trimiteți un comentariu