Acum câteva zile, nu mai ştiu câte, am schimbat câteva replici cu o prietenă despre dificultăţile unor lecturi. Atunci i-am promis că am să-i dau o carte cu care eu am avut reale dificultăţi de concentrare la lectură ("Martorii" a lui Mircea Ciobanu). Dar nu despre aceasta am vrut să povestesc, ci despre multele mele mutări, din casă în casă, din oraş în oraş. Fiecare mutare înseamnă bagaje, cutii, magazii de depozitare temporară, magazii pentru abandonul definitiv, magazii pentru deliciul hoţilor.
Cărţile pe care le-am dobândit în cursul vieţii mele s-au mutat de mai multe ori, până într-o zi în care au ajuns într-una dintre acele magazii ale jafului. Am căzut într-o melancolie blegoasa încercând să îmi dau seama dacă este posibil ca ele să fi ajuns pe mâna unui om care să le preţuiască, măcar, la fel cum am făcut-o eu, în ciuda faptului că nu am reuşit să fac tot posibilul ca să nu le pierd.
Mi-am amintit câteva dintre titlurile cărţilor şi m-am revoltat pentru că nu le mai am fizic. Mi-am amintit cu plăcere de tânărul care îşi învelea cărţile în folie de plastic, pe fiecare în parte, pentru că îşi dorea să le păstreze ca neatinse. Mi-am amintit felul în care drămuia banii de buzunar pentru ca ei să ajungă pentru cât mai multe dintre lucrurile dragi sufletului lui şi mi-am amintit câteva dintre autografele cu care se fălea.
Oare cum ar fi ca hoţii să citească ceea ce am scris aici şi să-mi trimită (măcar) "Îngerii chilugi" ai lui Dan Verona. Mare poftă aş avea să o recitesc!
..
10 comentarii:
uite o idee care mi-a venit acum, citind postul tău: cutii cu eticheta "a nu se fura! (doar) cărți!"
sau (un pic mai subtil, e-adevărat): "doar pentru bibliofili!"
aşa cum au unele maşini de marfă anunțul că peste noapte nu conțin mărfuri ...
Îmi pare rău pentru pierderea care vă afectează, dar nu mă pot abţine să nu modific un pic ideea funny de etichetare @doctorul : arhicunoscuta siglă, craniul şi cele două oase încrucişate iar sub ea, CĂRŢI :)
@acuvio
... mai ales că, pentru unii, cărțile chiar așa și sunt: pericole letale! :D
@Virtual
Credeam că doar eu sunt nebună cu cărțile! Doar că eu le înveleam numai cât timp le citeam, după care le ”dezbrăcam” și le așezam frumos în bibliotecă.
Putine lucruri au valoarea tot mai mare pe masura trecerii vremii.
Ce poate sa inlocuiasca o carte pe care ai citit-o intr-o vacanta, la tara, in casa bunicilor, sau cartea despre care ai discutat atunci cand incercai sa faci prima ta cucerire?
Mestru Paler ar fi spus ca este o suferinta "ridiculoasa".
doctorul:
Ideea nu este rea, insa in cazul meu este cam tarziu.
acuvio:
Si pe mine m-a amuzat sugestia "doctorului". Poate ca este o idee buna si pentru blogul dumneavoastra.
silavaracald:
Cartea din imaginea folosita este invelita cu o folie care provine dintr-o punga, fiind fixata cu leucoplast din perioada comunista.
DNA System:
Cred ca nimic! Si tocmai de aici vine tristetea.
Virginia:
Maestrul Paler s-ar fi apucat sa scrie el altele in loc.
Trimiteți un comentariu