Ora de vară ne-a dat programul peste cap. În ciuda tuturor eforturilor de a face trecerea cât mai lină, astăzi ne-am trezit greu. În plus, ploua cu mult spor, deci nu puteam să mergem cu tricicleta. Totuşi, am reuşit performanţa să nu întârziem la lecţia de pian decât trei minute.
După lecţia care s-a prelungit mult mai mult decât ne aşteptam, am coborât în cea mai mare viteză şi am pornit aproape în fugă spre grădiniţă, cu pianistul meu pe umeri şi cu umbrela deasupra noastră. Atunci când ne apropiam de şcoală m-am trezit cu o întrebare insistenţă: "-Tata! Tata! Ce este aia?"
Am urmărit degetul care îmi arăta înspre asphalt şi am văzut cum ploaia întindea o picătură de ulei căzută de la o maşină. În acest timp, întrebarea se repeta obsesiv.
"-Tata! Tata! Ce este aia?
-Curcubeul.
-Curcubeul ăsta a căzut din cer?" (eu, stupefiat, îi răspund că da)
Urmează o pauză în care îmi aud respiraţia. Copilul este tot mai greu şi astfel de curse mă solicită tot mai nemilos.
În final, îmi dă şi lovitura finală: "-Acum sunt fericit!"
Rămân fără reacţie, dar într-un colţ al minţii pornesc a suna nişte acorduri ale adolescenţei mele, semn că la aşa întâmplare trebuie să-i recunosc fiului meu: "I surrender!"
10 comentarii:
Vă doresc o săptămână minunată, ştrumfilor! Un dialog emoţionant...
Intr-o zi, sigur pustiul va picta curcubeul! Pe acorduri muzicale, bineinteles! :))
Ei, doar la vârsta lui mai poți spune din inimă că ești fericit... Și cât de puțin i-a trebuit pentru asta: un rogvaiv uleios.
Pămă fericitul! :*
@Cristian Lisandru:
Emotionant de real!
@Cristi:
Asta sper si eu sa se intample cat mai curand.
@silavaracald:
Il duceam pe umeri, aproape in fuga pentru ca eram in intarziere, aproape ca imi dadeam sufletul, iar el mi-a mai taiat respiratia si cu asta.....
Omul era fericit si simtea nevoia sa o spuna.
Superb! de-aia spun eu copiilor să nu se grăbească să crească :)
La astfel de replici chiar ca ramai mut :) Frumos!
Ce frumos!
Ce emotionant!
Ce multe amintiri frumoase aduni! :)
Ceea ce-l face fericit pe micul pianist de pe umerii tai, impresioneaza. :)
@LiaLia:
Si cu toate ca tu le spui ori de cate ori ai ocazia, ei tot pe a lor o tin.
@Iulia Mihai:
De cele mai multe ori aceste replici vin mai multe odata, ceea ce face ca unele dintre ele sa se piarda (adica sa ramana neconsemnate).
@Gabriela Elena:
Asa cum ii scriam si Iuliei, mult mai multe sunt cele care nu mai ajung sa fie transcrise aici, iar acest lucru ma intristeaza.... nu ajunge timpul si sa le traim, dar si sa le povestim.
curcubeul ăsta al vostru căzut din cer mi-a prins şi mie tare bine...
puideblog:
Era chiar in fata gradinitei, iar eu mai aveam putin si imi dadeam duhul din cauza fugarelii dintre "pian" si scoala.
Trimiteți un comentariu