Am multe motive pentru care să mă întristez, să îmi piară pofta de orice. Am zile în care veninul erupe prin toţi porii şi în care doar opiul pare să mai poată potoli inutila zbatere, agonia unei nimicnicii tot mai evidentă.
Apoi întâlnesc ochii care au schimbat toate sensurile existenţei mele, care au reaprins geana de lumină de la capătul tot mai îngustului tunel, cel fără de întoarcere. Pe măsură ce îi privesc mai mult îmi dau seama că opiul este mai inutil chiar decât zbaterea, că agonia nu face altceva decât să potenţeze fericirea clipelor în care descoperim câte ceva împreună, a momentelor în care plănuim viitoarele călătorii pe care să le facem tot împreună, dar mai ales al celor în care drumurile noastre se vor rătăci prin neanturile unor lumi disjuncte.
Şi atunci, şi acum, ochii mei vor urmări lumina ochilor lui, fie chiar şi peste hotarele dintre fiinţă şi nefiinţă. Şi atunci am să întineresc, iremediabil!
4 comentarii:
Ce frumosi sunt ochii puiului tau!
Fii fericit pentru existenta lui in viata ta, pentru numele pe care i l-ai daruit si care este ca si un cos plin cu binecuvantari: dragoste, bunatate, daruire, educatie, comunicare, muzica, prietenie, recunostinta...
Îmi place perspectiva din care priveşti lucrurile!
Luminoşi să vă fie ochii mereu! :)
Ce declarație frumoasă de iubire paternă! La care sigur îți va răspunde puiul tău când va învăța să vorbească cu cuvinte scrise. :)
@Gabriela Elena:
Copilul meu duce mai departe numele mamei mele, iar asta este totul.
@arcadia:
Iti multumim pentru ca ne veghezi cu discretie.
@silavaracald:
Sper sa apuc ziua aceea.
Trimiteți un comentariu