
Dacă eram bucureşteni, sau dacă ne-am fi permis să călătorim între Târgu Mureş şi Bucureşti precum parlamentarii locali (cei cu adevărul la chimir!), astăzi mergeam şi noi alături de prietenul chinezesc la meciul de rugby România - Spania. Sigur că naţionala noastră nu mai este stejarul falnic pe care, la un moment dat, şi l-au dorit chiar şi cele "cinci naţiuni" în grădina lor botanică. Astăzi, cu răbdare, oameni dăruiţi încearcă să scoată din pepinieră viitorul stejar falnic, tânăr şi trufan ca şi înaintaşul din poveste.

Scriu aici pentru părinţii care nu înţeleg de ce copiii lor nu mai fac mişcare, dar şi pentru suporterii care se grăbesc să trântească cu şapca de pământ atunci când favoriţii lor nu se ridică la înălţimea aşteptărilor.
Poţi să găseşti mult mai uşor tihna într-o zi clocotitoare de vară dacă ai avut bunici care şi-au dorit asta pentru tine, iar istoria se repetă. Copilul tău nu va face la fel pentru nepotul tău, decât dacă îi dai şansa să vadă. Măcar atât!
Precizare de la naşul Andrei, pădurar din tată în fiu: Pepiniera de stejar se înfiinţează folosind ghindă de la specii valoroase, sănătoase, mature (peste şaizeci de ani), selecţionate cu grijă. Dacă respecţi aceste cerinţe minimale, rata de succes este de 95%. Doar atât! 5% este în zadar.
5 comentarii:
felicitări pentru articol, Sorine, până şi pozele fain ales susţin ideile aşa fain legate
erată: alese
din fuga condeiului ;)
puideblog:
Nu am putut ajunge la meciul asta la care ne invitase chinezu, dar i-am cedat biletul castigat doctorului nostru.
...iar acum aflam cum decurg ostilitatile prin telefon, direct de la fata locului.
păi hai că nu-i aşa rău atunci, e la fel de bine ca un meci în direct ;)
puideblog:
Aproape la fel, in sensul ca am primit niste fotografii de la unul care a tremurat pe saturate, in locul nostru.
Trimiteți un comentariu