miercuri, aprilie 27

Uneori

Se întâmplă tot mai des să nu mai fiu capabil să scriu despre toate cele care ni se întâmplă, iar asta duce către nişte reproşuri pe care mi le fac singur aşa cum trebuie să le şi suport.

Sunt un om cu puteri limitate, oricât aş refuza asta, am hachiţe pe care chiar şi mie îmi este greu să le înţeleg. De multe ori doar instinctul mai dictează, însă nu m-a înşelat niciodată până acum. Nici măcar nu mi-a lăsat o umbră de îndoială, chiar şi atunci când nu am fost pregătit să recunosc asta.

Am cel mai fabulos subiect de relatat şi chiar el este cel care mă ţine în viaţă!
Mai mult decât atât, zilnic îmi demonstrează că poate să îmi poarte pantoful, chiar dacă este unul modest, iar eu, ca un părinte răbdător, mă topesc de bucurie.

Nu o să fie în zadar! Hotarât lucru!

7 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

Într-adevăr, fabulos, Sorine! Gândurile mele bune pentru voi!

Gabriela Elena spunea...

Deci nu numai fetitele incearca pantofii mamicilor? ;)

Virtualkid spunea...

@Cristian Lisandru:
... desi nu pare, nu-i asa?

@Gabriela Elena:
Nici sa nu te gandesti! Este o trasatura generala, unisex!

silavaracald spunea...

Nu mai are mult și chiar o să-i vină bine! :D

Virtualkid spunea...

@silavaracald:
Singura problema este ca eu nu prea sant capabil sa ma pastrez in tendinte...

Vera spunea...

Un moment magic ce nu cred că poate fi înlocuit cu altceva...

Virtualkid spunea...

@Vera:
Poate fi inlocuit foarte usor.... cu un alt moment legat de acelasi protagonist. Asta se intampla in fiecare zi.

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner