Big gun

Hotarat lucru, traim intr-o lume in care “marimea conteaza”. Vedem asta la tot pasul.

Asa cum am povestit, ne aflam in plina “scoala de vara”. Proiectul nostru, care se bazeaza pe rabdare si bunsimt, nu se desfasoara dupa norme metodologice si nu are o programa. Noi suntem si educatori, si pedagogi (daca nu este pleonasm), suntem si asistenti medicali, si bibliotecari ai “scolii de vara”. Ba chiar, uneori, suntem si noi cursanti. S-au adunat atat de multe povesti legate de lectiile pe care le facem.

Si totusi, intamplarile cele mai relevante, mai duioase, mai pline de incarcatura sunt tot cele in care cei doi cursanti au descoperiri comune, doar ale lor. Simple momente de viata!

Yes, is real, it’s the BIG GUN !

Scoala de vara

Vineri, pentru prima data in viata, am testat senzatia de vacanta de vara, unul in calitate de “invatacel promovat”, celalalt in cea de “parinte de absolvent”.

A fost o experienta interesanta, marcata de careul din curtea scolii, la care, la fel ca in fiecare an, directorul gimnaziului a rostit discursuri, a laudat elevi si profesori, a anuntat realizari deosebite si si-a exprimat regretele pentru pensionarea unor colegi. Toate acestea fiind combinate si cu canicula, experienta despre care vorbeam nu poate sa fie altfel decat una memorabila.

Copilul a ramas cu nedumerirea eliberarii baloanelor, la sfarsitul festivitatii. Le-a privit inaltandu-se pana nu a putut sa la mai distinga. Mirarea i se citea pe fata. Nimic nu mai era in jur. Doar el si intrebarea: unde se duc baloanele?

A venit vacanta! Si totusi, noi de astazi, impreuna cu Mark am inceput “Scoala de vara”.