Zi de sarbatoare pentru strabunica

O vedem rar, prea rar fata de cat ar merita, fata de ceea ce ii datoram. Strabunica noastra, impartita mereu intre bucuria de a ne revedea si tristetea unei noi despartiri. Fara sa o spuna nimeni, spaima ca aceasta ar putea fi chiar ultima sta la masa cu noi, asteptand momentul in care sa devina realitate concreta.
La fiecare revedere se petrece acelasi lucruri, bucuria si intristarea amestecandu-se, contopindu-se in momente de viata apasatoare, insa dureros de dragi. Chiar si asa, intalnirile acestea par sa fie cu adevarat un balsam pentru suferintele stiute, poate chiar si pentru cele nestiute. Pret de cateva minute rabufneste mandria apartenentei la un neam de oameni gospodari, deprinsi a fi fruntea satului. Atunci, trecand peste toate durerile, lacrimeaza de bucurie doar pentru ca ne vede, pentru ca simte ca-i merge neamul mai departe. Numele este important, iar ea simte ca l-a dat pe maini bune.

Location: Galati

Un mic dejun în șa sau postul negru din Vinerea Mare

A devenit (aproape) un ritual ca fiecare dintre lectiile de pian sa se incheie cu premierea "studentului studios" cu saratele. Doamna profesoara are mereu pregatite cateva, atat cat sa ne ajunga pentru un mic dejun in saua bicicletei pana la gradinita.
Bineinteles ca avem si acasa, exact aceleasi saratele, insa ele zac nebagate in seama, ignorate complet. Singurele care conteaza, care sunt savurate pana la ultima firimitura sunt cele pe care le capatam, zi de zi, impreuna cu stiinta amestecarii sunetelor.

Asa, din simplitatea unui gest, diminetile noastre capata gust de "sare in bucate".

Vopsitorul de ouă

Multe dintre frânturile de miros, gust, culoare şi toate celelalte care ajută la percepţia celor care m-au înconjurat în copilărie sunt legate de sărbătorile pascale. An de an îmi revin în minte sărbătorile de altădată, aşa cum erau ele în satul Chiraftei, acolo unde bunicii mei, tineri şi în putere, gospodari trufaşi atunci când era un prilej să se mândrească cu toate cele care le aveau: copii, nepoţi, casă cu de toate pe lângă ea.

Zilele trecute am asistat la un episod pe care l-am mai văzut, doar perspectiv fiind acum diferită: nu mai eram eu personajul principal, ci doar observator. În rest, aproape toate cele care se petreceau le cunoşteam. Mi-am mai amintit însă şi cum ungeam cu untură ouăle, împreună cu bunica pentru ca "sa dăm foc culorilor”. Ea este cea căreia îi trimitem acum luminile şi culorile copilăriei noastre.

Lumină şi tihnă de la iepuraş

Tuturor celor care aleg să păşească în căsuţa piticului în această zi, dar şi celor pe care îi preţuim, le dorim să aibă parte de ceea ce ne dorim şi pentru noi cel mai mult:

Sănătate, tihnă şi lumină!

Restul, vă spune iepuraşul din iarba de acasă... nu este decât deşertăciune.

Religie si fotbal

Plecam la tara, dupa ce am trecut pe la biserica. Nu mai avem timp sa mai povestim, asa ca ne limitam sa publicam imaginea unui ortodox practicant....

Sarbatori fericite!