Ploaie prin păr

Intr-o zi foarte calda din ultima mea vara de licean, putin inainte de bacalaureat, am plecat de la scoala dupa pauza mare in parcul copiilor din Ţiglina I. Imi amintesc si acum fiecare carusel, pista de karting serpuind printre leagane si balansoare, insa nu am sa pot uita niciodata imensa tabla de sah placata cu lespezi de marmura, albe si negre, peste care se aflau piesele cat o jumatate de stat de om. Acolo am mers cu dorinta de a pacali zapuseala care incepea sa fie tot mai chinuitoare. Am fumat cocotat pe unul dintre caii de lemn ai unui carusel din preajma, aproape fara sa prind de veste ca s-a pornit o ploaie torentiala. Cand am realizat cum ploua, cu spume, am mers pe tabla de sah si am inceput sa mut piese, imi amintesc clar, cele albe. In scurt timp racoarea a ajuns pana la piele, iar parul, nefiresc de lung pentru un licean, mustea.
Imi amintesc destul de des ziua aceea. De ea se leaga o emotie pe care am trait-o o singura data in viata.
Astazi, intr-un fel destul de impersonal, piesele negre au mutat iar, insa sahul in ploaie a ramas in spate, departe. Piesele acelea, albe sau negre, au ramas niste simple himere.

Lupta cu nesimtirea

Vremurile pe care le traim ne inraiesc, oricat am incerca sa ne opunem.

Calcule complicate aratau ca la sfarsitul acestei saptamani am fi putut sa plecam, pentru prima data la mare. Motiv pentru care am decis sa repornim masina noastra, dupa un an si jumatate, timp in care am renuntat sa o mai folosim tocmai pentru ca aveam nevoie de bani pentru lucruri pe care le-am considerat mai importante. Am apelat la dealerul local al marcii, desi este un lucru recunoscut, este cea mai scumpa varianta.

Aceasta decizie a fost sursa unor enervari ulterioare pe care nu le credeam posibile.
Din acest motiv, o sa povestim aici, in episoade, cum minciuna prin omisiune poate sa devina procedura interna intr-o multinationala. Nu cred ca putem sa scoatem la iveala lucruri pe care nu le stie nimeni, insa, o sa facem tot posibilul sa generam discutii legate de felul in care isi bate joc de tine, clientul, individual ajuns in pozitia de “dumnezeu temporar”, depozitarul adevarurilor absolute. Probabil, copilul lui o sa se bucure de cateva zile in plus de vacanta, poate chiar la marea la care noi nu mai ajungem.

Cei care vor dori sa isi povesteasca propriile intamplari se vor bucura si de sprijinul nostru. Insa, ne dorim si mai mult sa gasim prieteni care sa porneasca o lupta cu ofertele mincinoase.

Daca o sa simtiti nevoia sa va alaturati, puteti sa lasati un semn aici: moneda.virtuala@gmail.com

Copiii nostri vad toate acestea. Daca nu facem nimic, vor avea de ales intre “a deveni prostiti sau prostitori”. Se vor perfectiona la cursuri platite de multinationale, apoi se vor intoarce impotriva tuturor, zi de zi tot mai eficienti in a omite.

Noi, oricum ar fi, va multumim!