“Vezi, atunci mi-a dat prin gând
Că tot stând si alegând
Jos pe vraful de foi ude
Prin lăstari si vrejuri crude,
S-ar putea să dau de el,
Melcul prost, încetinel...
În ungher adânc, un gând
Îmi soptea că melcul blând
Din mormânt de foi, pe-aproape
Cheamă Omul să-l dezgroape...”
Că tot stând si alegând
Jos pe vraful de foi ude
Prin lăstari si vrejuri crude,
S-ar putea să dau de el,
Melcul prost, încetinel...
În ungher adânc, un gând
Îmi soptea că melcul blând
Din mormânt de foi, pe-aproape
Cheamă Omul să-l dezgroape...”
(verusuri Ion Barbu - "Dupa melci")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu